Potoroacă Mihai

Mă înconjoară gînduri rele; Nu străine, de-ale mele; Nu știu cum și cînd cu cine Să mă izbăvesc de tine. Să te-omor Singurătate; În al meu suflet tu, să nu ai parte, Să scap de lăcata

Nisipul nu mai curge-n jos, Clipsidra, nu mai este de folos; Din lacrimi curg izvoare, Iar umbra ta, nu mai are nevoie de soare. Timpul nu necesită secunde, Iar spațiul in privirea ta

Pe foaie neagră scriu cu sânge roșu, Cu foi murdare am umplut deja eu coșul; În jur o catastrofă de cuvinte... În minte doar un gând fierbinte. C-o față albă, de fantomă Mă simt plutind pe o

Și iar eu mă trezesc la miez de noapte Prin întuneric, doar visuri pictate din șoapte. O lună plină, cu o lumină slab verzuie, Sau asta-i oglidirea ei în lacul din pădure? Confuz, cu ochii

O înger întruchipat în trup de fată Ești cea ce-mi umple inima de veacuri secată; Obrajii tăi... născuți din raze de soare, Și ochii cei ca două izvoare; Nu îmi permit să mă gîndesc la

E greu s-o vezi și s-o iubești Și-n ochi să nu poți să-i privești. E greu să fii iubit și să iubești Nici vorba să nu poți ca să pornești. E greu să știi că ești iubit Dar tu să nu o fi

A fost o dragoste, sau poate a fost o ură Un sentiment sau doar o mișcare de tură. A fost o zi, sau poate a fost o secundă Un joc întreg sau doar un început de rundă. A fost o ploaie, sau

Buzele tale; comori nenumărabile, Părul tău; vîntul spre vale, Ochii tăi; pietricele în mare, Corpul tău; valuri rare. Trandafirul de-afară; sîngele meu, Roua ce-apare; sufletul meu, Vîntul

Eu nu știam, cum să-mi pictez: A vieții mele vis. Căci lacrima iubirii — Căzuse în abis. Eu nu știam, cum să-mi urmez: A visului meu viață. Căci lacrima durerii — Rămasese-mi pe față.

Omul cînd se naște spune \"A\" Iar cînd moare spune \"MOR\" Deci viața constă din tot Ce se naște din \"AMOR\".

În negura de ceață rece Se-ascunde dragostea; Căci frica iar prin suflet trece Spunînd că tu vei dispărea; În cimitirul dragostei Apar ca o fantomă, Căci eu sunt robul soartei Condusă de

De atâtea ori am încercat, Să scriu despre iubire... Mereu în suflet am creat Doar clipe de dezamăgire. Deja prin vene sânge nu-i, Doar lacrimi curg șiroaie; Iar soarta, prins-am într-un

Mă uit la soare și-mi apare În fața mea a ta întruchipare. Mă uit în apă și prevăd A ta imagine observ. Mă uit la frunza ce cădea, Mă uit la fulgul ce zbura, Mă uit la râul ce trecea, Prin

O, iubire arzătoare; Dulce, fermecătoare; Îmi umpli vasul de iubire- De tristețe, fericire. Îmi renaști speranța mea Că vei fi mereu a mea Visul meu mă încălzește, Realitatea mă

Prin cristalele de nea Se-observă o căldură, Ce vine din privirea De dragoste și ură. De dragoste către vecie, De ură către timp, De tristețe, de nostalgie, De frică către timp. Și doar