Poezie

O tragică iubire

1 min lectură·15 februarie 2007

Mediu

Mă ascunde-am în umbra ta,

Sub doar lumina stelei;

Și-ți urmăre-am privirea

Făcîndu-mi doar durere.

Zdrobit era sufletul meu

Plutind, ca visul de ușor.

În calea timpului ce vine

Eu stau și te ador.

Precum cînd soarele apune,

Apune dragostea;

Precum răsare blînda lună;

Eu iar pe gînduri cad.

Prin ploaia de raze, ninsoare de stele,

Se plimbă soarta mea.

Și singuratic e izvorul;

Izvorul vieții mele.

Trecînd pe drumul cel din urmă —

Eu te-am zărit plîngînd,

Tu ai privit la mine rece

Și din cărare te-ai ferit.

Rămîne însă iar speranța;

Speranța dintr-o noapte.

În care buzele-ți dulci

Au devenit amare.

În ramurile gîndului,

Mi-aduc aminte iar,

De-a noastră tragică iubire,

Plină de lacrimi de amar.

001.434

Potoroacă Mihai. “O tragică iubire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/potoroaca-mihai/poezie/232021/o-tragica-iubire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.