Descîntarea cîntărilor

s-ar putea să fiu prizonier al dorințelor mult prea echivoce

ca niște picături care se confunda una cu alta pe un geam umed

*

îmi păstram dreptul de a cerși pe la casele oamenilor

elle îndepărtau stratul de fard de pe obraz mă lăsau să mor acolo la poartă

pipăind de-a lungul zidului ceva mă ținea totuși în viață

îmi amanetasem pletele mai de mult

nu mai aveam decît ochii pe care îi foloseam îndelung

elle erau destul de livide ne priveau de după perdea

mă jucam cu un bețisor învățăm limba maternă prin nisip

eram totuși un cavaler dormeam prin boscheți ascultam farmecele nebănuite

pe care le are o grădină noaptea

*

este atât de frumos să fii patetic sau blond și să te respingă o femeie cu ochii albaștrii sau negrii

mai luam un hap era o doctorie pentru maimuțe

ca să fie mai bine mă întindeam pe porțelanul din cadă

mi-o imaginam plină cu apă

o bucățică de stofă era tot ce-mi puteam dori

eram singur în cadă cu o fîșie de stofă