Poezie
Chimie
1 min lectură·
Mediu
soarele se agită bagă de seamă să nu spargă eprubeta
halatul tău pătat cu cerneală și cu cafea ca o amintire de bătrânețe
se agită și el în contemplația stativului
acesta bolborosește într-o limbă neverosimilă
hai du-te să te culci nu vezi că ești obosit poate că păsările și-au terminat rondul și nu te mai sâcâie
pe canapea dacă ai sta ca un balot de pânză cu pantoful
spânzurat în aer zău aș putea să te invidiez
tu visează în continuare la lepidopterele tale și lasă-mă să te privesc pe cuvertură ca o urmă de vopsea care nu s-a uscat încă
007738
0