pop romeo

Ploua... pe strazi de zi, din suflet ieri de roua, azi ploua... ca picurii ce-si zamislesc vointa sa se-mpresoare pe strafulgerari de o tristete noua, caci numai ploua... cu stropi de

Atunci cand zborul doare intre aripi , lacrimeaza cerul putin din taina farmecului in care te-am visat deseori , se nasc clipe ratacite prin gandurile tandre si versurile ard de prea multa

Vecin cu lacrima din stea , venit sa plimb cuvantul ma ia si linistea cu ea sa-mi regasesc alintul . Adorm pe purpura curand , la marginea-nvierii strain de doruri si de gand in gri-ul

Secunda se rastigni jucausa la poalele eternitatii si atat de supusa farmecului cel inalt dadu nastere trecerii timpului!

Limpede eram acoperit cu cealalta parte a lumii , iubiri zburau intins , iubiri se inecau , te-am sarutat cu liziera sufletului pe unul din vise iar tu pluteai prin ploi , o maneca a destinului

La margine de vis apareai , gandurile renuntau la idile inghitite in dorul termic ce-ti lacrima prin vene . Versul scapara zbor intinzandu-si aripile dincolo de limita cerului in care topeai

Paralel zbor ingerul de fermecat dorintele albastre !

iubirea-i pană pe arcușul viorii întinse între cer și pământ trăznet ascuns într-un sâmbure de visare târzie foc pe apele cercurilor ce duc inima la-nțărcarea culorilor în liniște tact ireal

Spicele eterului imi cresc in talpi si calca pietrele cu belsug , in smocuri adunate pentru recolta de roua a oamenilor-zei . ei canta pe alei din lumina flautului fermecat si traiesc...

pari cerc pe inelul zilei desi taci ca si umbrele si nu pot vedea unde incepi si unde pasare de-odata totul ne respira cuminti ne acoperim lacrimile cu spatiul dintre noi si ploua mult mai

Acum las soaptele gandurilor sa fuga bezmetice dincolo de iluzii,las amintirile sa se piarda in neant,secerate de emotia revederii tale. Te urmaresc plimbindu-ti efuziunile din stari peste inima

Putin rastignit de sagetile propriilor idei am obosit pe o margine de noapte, in asteptarea vreunui semn de la tine, ce stim amandoi ca nu mai vine s-au vrut rebele clipele dintre

Am rugat vanturile sa-mi dea inima ta dar ele zburau mai departe , fara soapte , am rugat muntii sa-mi aduca inima ta dar ei se rugau cerului mai departe , am rugat clipele sa vina din inima

Inima se fauri soare renuntand la favoare , repede , ca un izvor apoi tot mai usor , ca o primavara De-a lungul ei cresteau ghiocei paralele albastre si stele maiastre ritmurile , cu doua

Pe margini de gene se scurge noaptea alene cu roiul ei margaritar de vise si idile, o cucuvea mai striga rar din departari anoste si ritmul parca-amutit de dor si frica de-ntuneric, in camera

Creste timpul , luna doare vieti se duc si vine ploaie din mine rasar tu si eu transparenti si umbrele noastre de ieri , am lasat acolo secunda oarba si acum ii plang amurgul casatorit prea

Ma doare lacrima muntelui cazut in cascade, ma doare ploaia lasata din pleoapa de nor , ma dor ramurile luate de ape si vant , ma dor amintirile pietrei cioplite demult , ma doare roua culeasa

Te-am gasit aplecata peste tainele orologiului, tinand intre palme amintirea zile de ieri, te-am privit ascultand clipele, erai ca o nimfa poposita dintre gladiole. Extaz era inserarea ta peste

S-au spintecat secundele in ingeri de zapada si au nins in inimile noastre , cu dor ! am topit aripile lor maiastre cu focul aprins de amintirea cerului senin si am parasit vagaunile

Termite de gand,caustice sfere violand imperii de praf peste liniste au rodit materie. Vasc din visul unei idei mai spumega si acum pretentios in vidul primordial, acolo unde ti-ai cuibari

Amor respir noaptea mangaindu-mi visele, amor cutreier pe cararile soaptelor lunii, amor cresc in fiecare gand semanat pentru tine, amor adun la moartea simturilor frante de emotie, amor lucesc

Ritmul vibra lotus si-si desfacu albele peste umbra inimii curtata de nori...

Amandoi,noi amandoi avem magia lunii pictata pe o coala a inimii amandoi,noi amandoi stim soapta muntilor crescuti incet in templul patimii amandoi,noi amandoi ne zicem iubire, sfant arcuita

Repede rasari iarba alba , ecouri se spargeau de stanci si vraja desteleni cavoul in care ingropasem inima . eliptic sughita timpul rasfirandu-si ambrozia pe trupurile mele , acum roiuri de