Poezie
Copacul
1 min lectură·
Mediu
Putin rastignit de sagetile propriilor idei
am obosit pe o margine de noapte,
in asteptarea vreunui semn de la tine,
ce stim amandoi ca nu mai vine
s-au vrut rebele clipele dintre noi,
dar,blandele au nascut copaci goi.
Acum te-astept la sarutul noptii cu stelele,
cocotat pe ramurile sale vestede
tot incercand sa-i dau viata,
sa-l umplu cumva cu emotie sau vraja
Dar el sta neclintit,in maiestuoasa sa amortire.
iubito,de-ai putea sa-ti arunci o privire
poate ar invia radacinile sale cu flacara din ochii tai calzi
si-apoi incet,incet de bucurie s-ar naste iar,
copac ce deunazi crescuse doar bizar
impletindu-si bratele printre noi,
copii nascuti din lacrimi si ploi
si poate iar crescut prin noi am invia si amandoi
prin ramurile sale...
012.063
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- pop romeo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
pop romeo. “Copacul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/pop-romeo/poezie/11361/copaculComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MAMAMolnar Andreea✓Sufletul meu bizar asteapta ploaia ce invaluie iubirea, racorind singuraticul copac.
0