bliss

cerc-continuitate, inel-legatura.
Frumoasa poezie. mai revin, cred ca e prima data cand vin pe la tine. Ai grija cu ospitalitatea!:)
drag, dana

te-ai trezit vreodata cu aripile dor
sa simti pulsul lacrimei zilei
in clipa ce-si strange nurii
ca o fecioara dansand in ploaie
si insetata de visul ce-ti murea in palme
cu ramurile albe dar udate
sa tremuri in copacul ce te creste
minune, far-a prinde veste ?

Gasesc aici, Marius, un poem de care m-am lipit tare bine. E altfel, e cautat parca in suflet si spus atit de simplu si frumos. Este aici ceva omniprezent, inca de la primul vers. E liniste, e tacere ce ascunde multe cuvinte ce fi-vor rostite odata, e fir ce uneste cu cerurile, ceva inexplicabil.
Plec de aici cu un gind bun, mirosind a alb.

daca in serile vopsite sarbatoare cand miroase a greieri si fan proapspat cosit ne lasam trupul sa se umple de miresmele vietii atunci e semn ca linistea incepe sa-si faca culcus.ci ea ascunde toate celelalte versuri de care viata noastra are nevoie sa-si duca aripile mai sus, acolo unde ii e locul...tu stii