Plopeanu Petrache

Toți parcă presimțeau intrarea iernii, în mod specific, în blocul tău. Senzația de singurătate se accentuează, îțidai seama că iarna este nu numai lângă tine ci chiar în tine, că nu se datorează asta doar apetitului tău pentru singurătate ci este o consecință...
Tu nu ești un om câine, tu nu salivezi după drobul tău de carne, tu salivezi după bulgărele tău de zăpadă
Cornel, o poezie tristă despre oamenii care nu mai știu altceva despre aceste zile decât că sunt acelea în care ne putem mânca, din dorința de a simți gustul sângelui în gură, chiar unii pe alții, zile în care sub pojghița de frumos ancestral, pentru ei, ei nu văd altceva decât \"îndoparea\", nu în sens gastronomic desigur .
O poezie plină de durere față de pierderea de către oamenii-câini a sentimentului frumosului, dacă l-au avut vreodată.
Noi să ni-l păstrăm, Cornel și să fim aceeași cu poezia lângă noi
La mulți ani cu mai puțină tristețe
Cu prietenie
PP

Desigur dragul meu Cătălin, permite-mi să-ți spun așa dat fiind faptul că avem oarecum aceleași filiații profesionale, că Aristotel a rostit aceste cuvinte despre Platon, dar am lăsat înadins acest context confuz pentru a ilustra efemeritatea adevărului chiar în ceea ce ține de metapoetica acestei poezii. Mulțumesc pentru felicitări și promit ca și altădată să fiu la fel de abil.
Mulțumesc pentru atenția acordată acestui text și-ți doresc la mulți ani și la multe realizări de tot felul.
Cu stimă sinceră
PP

Liviu,
am primit ca pe o surpriză plăcută, ca pe un dar de Crăciun cuvintele tale legate de textul de mai sus. Mulțumesc pentru atenție.
Îmi plac jocurile de cuvinte care au puterea de a întări ceea ce doresc să exprim sau, să fac posibilă inducerea unei muzicalități interne.
Da ai dreptate cu rimele din strofa a II-a. O să încerc să găsesc altceva mai consistent.Succesiunea la care faci trimitere face parte din jocurile mele preferate cu cuvântul
Cu deosebită prietenie și Crăciunul să-și prelungească semnificațiile sacre dincolo de aceste zile
PP

Adriana, mulțumesc pentru atenția acordată textului meu și mărturisesc că sunt întrutotul de acord cu tine.Consider că de multe ori, de cele mai multe ori binele nu are o față comercială, el se susține prin sine de aceea nu mai are nevoie de un ambalaj strălucitor, pe când răul ca să atragă trebuie cu necesitate să fie atrăgător prin tot ceea ce există în materie de marketing, el îndeamnă să fie făcut, pe când binele este fad, fără culoare, fără etichetă și, pe deasupra se face și destul de greu. Cum am spune valoarea de piață a binelui este redusă pe când a răului...
Cu deosebită prietenie
PP

Prietene Vali,
cunoașterea ta asupra a ceea ce înseamnă efortul meu de a prinde anumite esențe ale lumii reale, ale lumii de dincolo de aici și acum, ale cuvântului, este o veșnică întrebare pentru mine. Cum reușești întotdeauna să pătrunzi atât de adânc în mecanismele atât de încâlcite uneori ale textelor mele și să faci lumină, uneori chiar și pentru mine? Și acum ai surprins întreaga dimensiune pe cele două planuri, ale cuvântului către ... și ale expresiei poetice. \"Cine are urechi de auzit să audă\"... Rolul nostru, al meu, al tău și al tuturor celor care trudim în Cuvînt, este să trecem dincolo de toate lucrurile efemere.
Cu deosebită și multă prietenie
PP

Cristi,
un mare adevăr ai spus: \"daca nu ar fi poezia, oamenii ar fi murit de mult\". Întradevăr, poezia este instrumentul prin care oamenii efemeri pot să treacă pentru o clipă dincolo de ceea ce există, într-un plan transcendent și cunoscând frumusețea aceea de neînțeles să se întoarcă în această lume și să continue să scrie poezie, o nouă încercare de a da glas lumii aceleia.
La mulți ani și sărbătorile să ne facă și ele pentru câteva clipe mai apropiați de poezie și unii de alții
Cu prietenie
PP

Gelu,
mulțumesc pentru atenția acordată textului meu, și pot spune împreună cu tine că există momente în care ucidem preotul din noi și momente în care îl înviem pentru a sta alături de poet. Ar fi dezastruos dacă am ucide, chiar și pentru o clipă, poetul.
Cu deosebită stimă
PP

Domnule Dudescu,
îmi cer scuze că răspund atât de târziu, dar zilele acestea nu prea mi-a mai lăsat loc \"de întors\"...
Mulțumesc foarte mult pentru frumoasele cuvinte pe care mi le-ați adresat și deasemenea pentru aprecierile deosebite la dresa a ceea ce scriu.
Ca și dumneavoastră sunt preocupat de sensurile și semnificațiile poeziei actuale și nu găsesc întotdeauna ceva dincolo de coaja ei strălucitoare, pentru că poetul ca oricare om, trebuie să-și prezinte creația celorlalți, este legat de opinia celorlalți, de atitudinea lor estetică. Așa cum se întâmplă cu cercetările din fizica cuantică, orice coborâre în adâncul particulelor elementare și subelementare îl lasă pe cercetător perplex: de la un moment dat materia dispare. Asta înseamnă că ea nu mai există? Nu, ea continuă să existe dar sub forma acelor forțe tari și slabe care ținând laolaltă acele particule elementare, dau tărie materiei.La fel și poezia, coborând dincolo de coaja ei, putem găsi ceva sublim, dacă putem să percepem acele relații sublime care iau naștere din inefabilul cuvintelor, iar alteori, de cele mai multe ori, oricât am coborâ nu reușim să deăm decât de măsura oboselii autorilor, a spaimelor lor etc. Încerc cu puterile pe care le am, fizice, intelectuale și dincolo de ele să așez ceva sub coajă.
Cu deosebită stimă
PP

Petruț, o surpriză deosebit de plăcută mi-ai rezervat azi, a doua zi după Crăciun, prin cuvintele tale deosebit de calde deși afară gerul face ravagii. Asemenea cuvinte ca ale tale, asemenea deschidere a sufletului mă face să suport orice îngheț climatic. Ochiul tău și gândul tău, văd întotdeauna dincolo de suflete. Ești un cititor transcendental.
În aceste zile în care transcendentalul este mai aproape de noi ca oricând, să fii fericit pentru că înțelegi sensurile ascunse ale existenței
La mulți ani
Cu prietenie
PP

Liviu,
mulțumesc deasemenea și ție pentru interesul acordat acestui text...
Ai dreptate când spui \"Imi place autoinchiderea in propriul univers\", căci atunci suntem în spațiul nostru sufletesc, atunci ne întâlnim cu cele două suflete ale noastre și suntem noi înșine în toată estetica noastră (frumoasă sau urâtă). Cât de plăcut este uneori să stai cu tine la \"taifas\"! Și mai plăcut, estetic vorbind este să-ți poți orienta sufletele și spre altcineva, cum facem noi acum și să le lăsăm să se cunoască
Cu prietenie multă
PP

Cornel,
mulțumesc pentru interesul acordat scrierilor mele...
Am fost întotdeauna atras de spațiialitatea acestor spații descrise atât de teoretic de matematică.Aș fi dorit să pătrund în ele mai profund, dar mi-am dat seama că nu voi reuși acest lucru deoarece mai există și sufletele noastre care țipă dureros atunci când încercăm să trăim doar spațial ,geografic și istoric. Prin ceea ce mi-ai scris mi-ai adus o dovadă că sufletele există două câte două, unul care este atent la trupul pe care-l \"manageriază\" și celălalt deschis spre exterior.Noi ne-am deschis al doilea suflet spre poezie ca spre un instrument al interacțiunii cu ceilalți.
Multe, multe evenimente frumoase și estetice pentru cele două suflete ale tale în aceste zile pline de semnificații. La mulți ani, Cornel.
Cu prietenie,
Pericle

Ninel, consider că numai tăcerea poate , de multe ori rezolva unele dintre problemele sufletului nostru. Mulțumesc de aprecieri și zilele frumoase ale Crăciunului să fie și ale tale
Cu stimă
PP

Carmen, ca întotdeauna suntem pe aceeași lungime de undă. Crăciunul cu zilele sale, cu toate cele ce urmeză să-ți aducă asemenea clipe lângă o ceașcă de ceai, de cafea lângă un om bun
Cu multă prietenie
PP

Cu foarte multă deschidere și plăcere, sebastian
PP

Sebastian, mi-ar fi plăcut să te fi avut elev
Cu prietenie
PP

E frig, dar atât de bine încât am citit poezia de mai multe ori și întradevăr, Gelu, este dulce
Cu amiciție
PP

Sebastian, nu pot decât să-ți dau dreptate. Arta poetică trebuie să rămână la ușă, înăuntru, unde este cald și bine, unde sunt așezate mesele cu bucate alese, unde este lumină și veselie, trebuie să intre non-poezia optimistă. Afară din curte, dincolo de gard, în ulița plină de noroi, gheață frământată cu resturi de lemn, zgomotul asurzitor al lumii, trebuie să rămână non-poezia sumbră. Poezia adevărată are un spațiu delimitat de gard și ușă, spațiu organizat gospodărește în care fiecare lucru și ființă este la locul potrivit, dar chiar în această hotărnicire se regăsește adevărata ei infinitate. Aproprierea haosului, fie el haos de zi cu zi, fie el de natură sentimentală, fie el mistic, nu înseamnă poezie ci glosolalie absurdă.
Mulțumesc foarte mult pentru toto ceea ce ai relevat în textul meu și promit să mă pun mult mai intens la curent cu trimiterile pe care le-ai făcut.

Mă întreb, autorule, cine ești tu? Nu cumva chiar....? Dacă da, îți admir curajul de a-ți trimite îngerii în oamenii pe care îi iubești. Nu te temi că s-ar putea să fii dezamăgit, nu te temi că ai putea afla cine știe ce adevăruri ...
El, îngerul e obișnuit cu dezastrele tale, nu este posesiv ca tine, bea ness, citește kafka, face statistici, e uman de șmecher, într-un cuvânt el va modera tot ceea ce tu ai lăsat să treacă dincolo de ce ar fi trebuit spus, doar ce ar fi trebuit...
Dedublarea eu-tu-El, căci El nu este în planul nostru și poate face intermedierea între sufletele noastre, uneori pline de iubire, alterori pline de amărăciunea imposibilității iubirii...
Un poem mistic în care iubirea este cheia de boltă, devenind chiar ea de o mistică senzualitate, de o senzualitate bănuită dincolo de albul penelor...
La fel ca întotdeauna, rămăi un creator
Cu prietenie
PP

Mă întreb, autorule, cine ești tu? Nu cumva chiar....? Dacă da, îți admir curajul de a-ți trimite îngerii în oamenii pe care îi iubești. Nu te temi că s-ar putea să fii dezamăgit, nu te temi că ai putea afla cine știe ce adevăruri ...
El, îngerul e obișnuit cu dezastrele tale, nu este posesiv ca tine, bea ness, citește kafka, face statistici, e uman de șmecher, într-un cuvânt el va modera tot ceea ce tu ai lăsat să treacă dincolo de ce ar fi trebuit spus, doar ce ar fi trebuit...
Dedublarea eu-tu-El, căci El nu este în planul nostru și poate face intermedierea între sufletele noastre, uneori pline de iubire, alterori pline de amărăciunea imposibilității iubirii...
Un poem mistic în care iubirea este cheia de boltă, devenind chiar ea de o mistică senzualitate, de o senzualitate bănuită dincolo de albul penelor...
La fel ca întotdeauna, rămăi un creator
Cu prietenie
PP

Dragii mei, Sebastian, Carmen, Nicolae, lăsați-mi bucuria de a vă ura, ca unor prieteni buni, cum vă simt, la mulți ani peste acest Crăciun și peste celelalte și gânduri firești la tot ce înseamnă actul de cultură despre care împreună am scris și la a cărui conturare am contribuit serios toți.
Cu multă prietenie pentru toți
PP