Poezie
kalimatan intenționa o lume întreagă să fie. îndreptarea către stare
2 min lectură·
Mediu
când știe doar tabla înmulțirii
și alte câteva operațiuni simple
doar alfabetul și puține cuvinte
ceea ce poate crea nu e comparabil cu Iliada
dar se străduiește să experimenteze închiderea turnului babel
într-o zi de miercuri
ceilalți
bineînțeles că participă la petrecerile organizate
dar râd de el
perturbând buna desfășurare
a ritualurilor de ambiguitate
ei nu se pot abține
oricând au ridiculizat
chiar și deplasare meridianelor și paralelelor
a dovedit că se poate depăși pe sine
atunci când a știut mai mult
nu era așa de important
doar că se închipuia
kalimatan
și repeta oricui stătea să-l asculte
vorbe despre transformarea sa
pusă la cale într-o zi bântuită
de iluzia depărtărilor
ce legătură era între ce știa
și insula împărțită între oameni ostili
nu și-a pus vreodată problema
cei care veneau la petrecerile sale
aflau despre ciudățenia sa
se amuzau mai puțin ca altădată
când știa doar să citească să scrie să adune să scadă
ajuns la starea de kalimatan îi place în continuare
să dea petreceri cu mulți invitați
se plimbă printre ei își arată mândru golfurile pline de meduze
face valuri mari
udându-și prietenii
nu știu care mai râde de el în această situație
împinge de la malu-i scaunele îndepărtându-le în joacă de mese
nu sunt deloc petreceri simandicoase
doar cu bufet suedez pretutindeni
în trecere își plimbă vârfurile
uneori fumegânde
peste spatele vreunei femei
lacurile clipesc fosforescent
și politicos
către soții lor încruntați
dar el era foarte jucăuș
prin culcușurile păsărilor adormite între coapsele femeilor
și nimeni nu avea ce să-i reproșeze
vremea râsetelor disprețuitoare trecuse
toți prindeau în cupele de șampanie
un strop din oceanul său plin de recifuri
din acel moment tot mai des
și alții au prins
gust de kalimatan
002657
0