Poezie
Preferințe pierdute
1 min lectură·
Mediu
Citesc, nu recit,
trecutele vorbe ce spuse în versuri pretenție au.
Îngălat limbajul îmi dă peste bot,
alchimice gânduri îmi stau
lângă limba slinoasă
ce zi după zi rostește fățarnice zise
(continentul e plin de angoase știrbite, mereu reluatele mise).
Spre plinul ce gol se-ntrupează în mine,
mă-ntorc permanent,
consistent;
cenușiul și albul
subzistenți locatari în creieru-mi gol,
se întorc umiliți spre zidul ce-ngână,
încet,
acel imn imanent
al stării de zisă,
de fostă minune, crescută-n zeiescul atol.
Din stol pierit-au vârtejuri de pene,
pierit-au angoasele noastre:
ne-ntrebăm degeaba profeții
despre iasca ce stă întinsă sub astre,
mana nu-i iască (chiar divină de e,
ineficientă și stearpă minune),
neconvingătoare
în sens/semnificații absurde,
sus,
sub genune.
001.650
0