Poezie
Piatra și banana
mit indonezian
1 min lectură·
Mediu
eram atât de aproape de tine în acel timp încât uneori ne și atingeam
dacă unul altuia întindeam mâna nu neapărat ci altceva
ne atingeam voluntar nu neapărat atingerile noastre puteau fi și involuntare
și așa ne petreceam noi zilele în acele timpuri
îți plăcea mitologia nu neapărat dar uneori citeai despre diferite mituri
dacă unul dintre ele îți plăcea începeai să te comporți ca un mit
mă atingeai voluntar nu neapărat și-mi spuneai că ești un mit
fie vorba între noi tu chiar erai un mit pentru mine
îți plăceau miturile acelea legate de începuturi dar nu neapărat și finalurile
dacă te atrăgea atât de mult mitul indonezian despre cosmogonie
mă atingeai pentru ultima oară nu neapărat vorbindu-mi de cer și pământ
eu cunoșteam mitul dar nu ți-am spus-o niciodată
oamenii au refuzat darul zeilor erau aproape de oameni o simplă piatră
și au preferat banana efemerul aproape veșnicului
și-apoi a venit vremea când cerul s-a despărțit de pământ
de la un timp suntem prea departe pentru a ne mai atinge fie și cu privirea
ne credem superiori asemănători zeilor inima noastră este o piatră
044631
0
am remarcat această dragoste \"voluntară\", nu neapărat petrecută din atingeri care \"puteau fi și involuntare\".
mi-au plăcut simbolurile alese întru desfășurarea întregului, un întreg stucturat (până la urmă) între două mituri.
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica