Poezie
Cui prin amintiri refuzul răstignirii incerte
1 min lectură·
Mediu
Grămezi de gunoi, diamante, umbre, sinele-mi e benă,
gunoier îmi sunt, răscolind mormanul lucrurilor sterpe,
cu un băț hai-hui, mă îndemn agale să fiu Eutherpe
și să cânt neantul, care mă înalță, tot mai jos spre Gheenă.
Nu mă-ndur s-arunc nici un gând, sacru sau drăcesc,
când voi mai avea voie de la zeu, să adun recolte, ce au fost,
când voi mai putea să-mi revendic iar, multe fără rost,
toate ale mele, (viața-i simplu ou pe care-l clocesc)?
Simt că mă scufund printre piramide, fețe, știri,
ce mă mai susține, sus pe coaja lor când, de am un lanț,
nu-l pot agăța de fuior și ceață, iarbă de pe șanț,
bătută de vânt, cum pot trece-un cui doar prin amintiri?
Nu pot prinde-n laț grămezi de gunoi, diamante, fețe
fără orificii nu m-agăț, zeul nu mai vrea, iar să mă răsfețe
001.619
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “Cui prin amintiri refuzul răstignirii incerte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1753151/cui-prin-amintiri-refuzul-rastignirii-incerteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.