Poezie
Icoane pentru mintea-mi opacă
să-ncapă în mine o mană
1 min lectură·
Mediu
(Înc-un troc)
Ad-hoc eul meu cerea:
permanent Iisus și iubirea
Tu, icoană, eu înger; din mană-n ger credința mi-o strecor
și-ncerc din nou cu Iisus, un troc divin să-nchei: de mor,
pe tine-n chip de rază, în aura cea sfântă, Cuvântul să te prindă,
iar eu de-acolo din neant să mi te văd oglindă.
Peste timp, peste limb
un nimb de armeni
Eu sunt oricând și chipul de afară și firea dintre rame,
trecând din lumea asta în alta, fără număr trăirile-mi sunt gata,
și mă-mboldesc spre ‘nalta icoană prăfuită, din comedii și drame,
și-aduc mie prinos credința-n mântuire, Nicopola Agata.
Fulger de vară
Divin într-o seară
(gând însetat)
Fulgerând, privirea Ta ambiguă, printre nori de culoare un strop de divin,
nu mai mult, un strop de divin cenușiu, aghiazmă-ndoită cu vin,
culoare-ndoită cu negru, culoare-npământul integru și soare.
Oare cum un fulger se-oglindește-n culoare? Icoana ne doare.
001.753
0