Poezie
Ciclul Arhanghelii. II. Arhanghelii orbi
1.Orbit de patima iubirii, arhanghel orb îmi ard retina (nerepetată-i cina)
1 min lectură·
Mediu
Când, oare cum, când și de ce, arhanghelii îmi închiseseră potecile,
îmi sustrăseseră lumina, dar noaptea mai întâi și tecile,
vai, da, tecile, doar atât mi-a mai rămas din semeție
- toate săbiile-mi, toate jungherele, s-au dus - Tu știi, Þie
Þi-au fost aduse-n dar. Eu, răsar nevolnic, fără vrere,
fără ochi, fără avere, materie/spirit – orbirea-mi e miere –
ce îndulcește calea potecii dibuite-n călcâiul piciorului stâng
atunci, doar atunci, când arhanghelii văd în mine-un nătâng...
...Altfel, lupta e nevăzută, altfel, n-ai zice cuvântului spadă;
nici pe departe, arhanghelii orbi, n-ai crede că nu vor să ne vadă...
doar să ne-audă cum privirea din veac ne-o pierdem treptat,
dizolvând ce-am avut, strâmbând ce-am avut de-ndreptat.
...Mă-ntreb – doar întrebări arhanghelilor orbi, - am implorat,
a ști, a vrea, a vedea veșnicia, e totuna cu-n păcat explorat ?
001.362
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “Ciclul Arhanghelii. II. Arhanghelii orbi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1746208/ciclul-arhanghelii-ii-arhanghelii-orbiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.