Petru Teodor

...deci un vers-strofa in sine acest \"se\", o condensare intensa. Aha, pricepusi!
Vezi rogu-te daca intelesi bine si mesajul din \'fara titlu\'.
Cu prietenie, PT!

Totusi prea lunga, aproape un roman. Delirul liric nu-i intotdeauna poezie. Probabil ca ar fi mai bine daca ar fi mai scurta. Fragmente care pot sa lipseasca: \"Terapie de grup: [...]\"; \"Mersul meu:[...]\"; \"Idee pentru decorul din prima strofă:[...]\". Desi din \"Idee pentru[...]\" retin - \"uneori o voi lua de la capăt\", un vers frumos.
Din \"Ploaie adevarată:[...]\" - leoarca poate lipsi, se subintelege; in plus strica farmecul strofei. In \"Uitasem:[...]\", poate este mai bine - \'mi-am pus inima la vedere [...]\'. Merge si adresa, dar vezi tu cum crezi ca este mai bine.
In rest - o poezie in fiecare fragment. Si viata!
Cu prietenie,
PT.

Bravo, Florine! Frumos spus.
Inapoi la poem. Acest poem.
Observ o usoara inadvertenta: \"Bărbații plâng ca pietrele în valuri/ ce unduiește lacrima la maluri[...]\". Ar merge modificat: \"Bărbații plâng ca pietrele în valul/ ce unduiește[...] \". Apoi: \"Bărbații plâng cu pumnul,/plâng cu gândul,[...]\", merge intr-un singur vers. S-ar pastra simetria poeziei. Nu neaparat ca aceasta este importanta.

Dar \"cine a spus că nu mai plâng bărbații?\". Chiar sunt curios!
Gata gluma. Frumos, bravo! Excelsior!

Placuta poezie. Dar versurile 3-4-5 pot lipsi fara ca poezia sa-si piarda din farmec!
Felicitari!
PT

...chiar daca poeziile sunt scrise de noi, uneori altcineva le scrie prin noi!

Da, extraordinar! Se pare ca exista totusi vrajitoare!
Remarci, complimente ti s-au facut mai sus si sunt pe masura! Comentariile asupra textului nu sunt necesare; sunt deja comentariile membrilor. O observatie: rostul lui \'se\' nu il vad in final; poate ma lamuresti. In rest este superb!

\"in părul meu se ascund îngeri carnivori le place să
extragă iubiri să le
înde
se
în
vi
se\"

Tine-o tot asa! Imi place directia pe care ai apucat-o!

Frumos, frumos cantecul acesta de leagan!
Mici observatii si comentariu pe text:
- primul vers \"nascute-n femeie\" transforma-l in \"nascute femei\"; daca-l citesti in alt context o sa-ti dai seama de ce;
- un univers ce se naste din femeie, simbol al fertilitatii implinite aici(\"mama spala...\"), si se infasoara in jurul ei ca o cochilie - in primele doua versuri, idee subliniata si de versul 3 (versul 2 are si o alta semnificatie mai aparte);
- \"degetele se îngroașă torc vise de copil/ mama spală lacrimi le unge cu fulgi\" arata o tristete aparent nedefinita, pe care mama o transforma in ceva sublim, spiritual; este poate tristetea trecerii timpului, sentimentul prezentei mortii din fiecare viata; degetele care se ingroasa sugereaza inaintarea in varsta, trecerea timpului;
- se observa atitudinea, gesturile dintr-un univers familial ale femeii, ceea ce transforma acest univers intr-unul personal (femeia care toarce, spala etc.); gesturile femeii nu sunt unele comune, se adreseaza unei lumi abstracte; deci n-ar fi gresit sa afirm ca aceste gesturi sunt ritualice; este vorba de un rit de invatarea a fecioarei sa devina mama - \"te voi învăța să înoți/ îți voi întinde toate apele la picioare/ inima ta să înflorească la asfințit ochi verzi de fecioară\"; simbolistica din aceste versuri este extinsa insa la nivel de univers; adica vechiul univers-matern invata noul univers-fecioara caruia (careia) i-a dat viata sa devina si el (ea) mama la randul lui (ei);
- strofa 2 arata fericirea din noua iubire; prima iubire - mama-fiica; a doua sau noua iubire - fiica-copil; contrastand acestei fericiri, tristetea ce apare sub pielea subtiata (pielea imbatranita, roasa de vreme, ce se descompune), este tristetea trecerii timpului, cu presentimentul mortii (\"tacerea\");
- se observa stelele \'stranii\' care participa de undeva de deasupra, uscand de lacrimi pe funii de fericire faptura - spiritul care incurajeaza metamorfoza tinerei fecioare, femeii neimplinite intr-o nascatoare, daruitoare de viata; de ce zic spirit - pentru ca daca in strofa 1, versul 1 era vorba de un univers terestru, in strofa 2, versul 1 este vorba de un univers celest;
- speranta pe care partea implinita a universului o amesteca in acea tristete, este o speranta a devenirii prin acest ritual; ideea de ritual se mentine tocmai prin participarea \'stelelor stranii\'; este clar ca nu este vorba de niste stele obisnuite, ci poate de niste ingeri sau parte din spirit care ajuta la aceasta devenire (moase? glumeam);
- exista o economie a poeziei care imi place; desi pare joc, strofa 3 are rostul ei; muntii asurziti (de stelele stranii) isi danseaza coltii pe la chingile iernilor; chinga - simbol al constrangerii, al inevitabilului; iarna - simbol al maturitatii, al varstei inaintate; danseaza coltii si scutura fricile - sfasiere interioara a universului terestru, care alunga tristetea imanentei mortii prin maturizare, devenire, si o inlocuieste cu dragoste; sa devii inseamna sa iubesti, sa lasi inima sa infloreasca (vezi strofa 4);
- o poveste de dragoste aparte, despre un univers care moare si da nastere altui univers, invatandu-l pe cel din urma, sub lumina stelelor stranii ritualul devenirii, dragostea ce se afla in aceasta maturizare, indemnandu-l deci sa nasca si el la randul lui iubire;
- \"na ni na\" este refrenul mamei care isi linisteste copilul; a nu se uita ca este vorba de un univers matern, fertil;
- finalul ia martor pe cel care citeste poezia; \"porțile lumii le las să treacă prin mine\" este confirmarea implinirii ritualului, confirmare ce are nevoie de martori; \"le adun si fac focul\" - ritualul fiind implinit, fecioara devenita fertila prin iubire pregateste noua scena; focul exterior este un foc interior aprins de acest ritual; exista si revolta, dar si acceptare in acest gest, deopotriva.

Revin - frumoasa poveste de dragoste, vrajitoare mica. Felicitari!

Un poem foarte reusit. Ca raspuns la o replica de-a ta mai veche - de asta te citesc, in asteptarea unor astfel de poezii. Felicitari! \"[...]cu un gest aproape firesc/orgoliul va aluneca lăsîndu-[ti] ceafa goală/acum nu mai are cine să te-oprească/decît o clipă de luciditate\". Glumeam! Pana la urma esti o romantica ascunsa...

Primele trei strofe pot lipsi. Ultimele patru versuri fac o poezie desavarsita.

...hai sa incep cu comentariile (de prisos, se pare):
- \'capacul de la WC\' - face parte din stilul tau de a prabusi omul din cea mai spirituala visare in cel mai lumesc si murdar loc; nu puteai sa ne lasi sa visam pana la capat (?); personal as taia - \"[...]la baie/capacul de la WC îl lași/mereu ridicat/ca o speranță îngălbenită pe margini\", dar este adevarat ca fara aceste versuri nu s-ar intelege revolta asupra mizeriilor sacaitoare ale vietii din partea finala;
- \"la mă-ta!\" - partea asta chiar ca poate lipsi - este inutila.
Si acum laudele:
* foarte frumoasa si reusita poezie in ciuda contrastelor
* imi place foarte mult cu toata bodoganeala femeii ne iubita la timp

poate in loc de \'placerea\' ar fi mers \'iubirea\'; foarte frumos, daca va referiti la o semnificatie biblica; simplitate, armonie.

Cu respect,
PT

- unghii? poate gheare; nu mari si dure - cauta altceva - poate \'gheare de zburatoare\'; primul vers creaza un sentiment neplacut, de murdar, de uman alterat, de mundan;
- idee excelenta, fraze lirice prea lungi, ce dilueaza mesajul poemului; incearca sa mai scurtezi versurile, sa scapi de pronume posesive persoana I singular (eu, mine, mi-au, meu etc), sa dansezi cand scrii;
- depaseste etapa demonstrativa a poeziei; citeste mai multa poezie de la inaintasi cu renume: Blaga, Eminescu, Voiculescu, Arghezi, Stanescu, Barbu, Blandiana, Cosbuc, Sorescu etc.; si nu te bloca intr-un singur stil.

Imi cer scuze ca indraznesc o varianta la poezia ta de genul:

\"sarutul
a prins gheare
de zburatoare
si-atat de strans
ma tine lipit
de gura ta
incat ai putea
sa respiri
dinauntru
dragostea mea\"

Ai foarte multe fraze poetice, mult lirism care unge sufletul. Sunt convins ca poti mai bine de atat.

Bun! Poezie frumoasa, delicata, perspectiva remarcabila. Sunt insa cateva aspecte. S-o luam cu inceputul:
- titlul - ti s-a mai spus, nu revin; inteleg ca sugereaza o comuniune intre sanul privit ca faptura si insasi faptura ce-l poarta; inteleg ca sanul aici poarta toata amintirea vietii; insa povestile simbolizeaza copilaria, inocenta; sa fie deci o pierdere a inocentei, subliniata de final acest titlu?
- ansamblul poeziei arata un mod delicat de abordare a acestui dialog sine-trup, creand intimitate intre cele doua parti; ceea ce nu se poate spune despre final;
- finalul este violent, indeamna la lupta, dar sesizez in el o teama de-a folosi cuvantul moarte (recte - \'How to Kill Cancer\'), ceea ce creaza o usoara confuzie, chiar disconfort in intelegerea mesajului;
- note pe marginea textului:
1.) sunt femei care mor cu mai putine amintiri decat ai strecurat tu aici; moartea prin cancer este o moarte trista, iar amintirile nu fac decat sa ingreuneze aceasta trecere brutala;
2.) cancerul de san sa stii ca afecteaza si barbatii; asa ca nu-i doar un ladykiller;
3.) termenii folositi in text sunt greoi pentru un neinitiat; iar textul, inteleg, are adresabilitate unui public tanar, poate care nu a avut de-a face cu vreo sarcina; cred ca ar trebui refacut finalul ceva mai simplist, cu trimiteri catre sarutul intim, extrem de intim al bebelusului (pentru barbatii inca cu mintea ingusta, se recomanda Marie Darrieussecq);
4.) \'nemurire\' nu se prea potriveste; inteleg ca ai vrut sa spui - non-moartea, ceea ce insa nu prea reiese din termenul folosit; cred ca se putea - \'ii citesc o ultima poveste/inspirata de tine (sau din tine)\';
5.) mea culpa - nu stiam ca trebuia sa purtam roz; stiude funda roz, dar nu m-am gandit la imbracaminte; poate o voi face, desi mai e putin timp.

observatii sunt destule si ti s-au facut mai sus; exista o superficialitate in poezie, dar tocmai asta ii da savoarea; final frumos, ansamblu coerent; am doar o curiozitate - te-ai inspirat cumva partial din filmul Closer, sau titlul este o ironie la adresa cuplului? Stiu raspunsul - l-ai scris mai sus; insa de n-ai vazut filmul, ti-lrecomand (are aceeasi atmosfera ca aici, in poezie). Ca si comentariu: \"[...]intre coapsele mele /sangerand banalitati[...]\" este vulgar, pertinent, dar cam duce cu gandul ala alte lucruri fiziologice (stiu, ti s-a mai spus si asta, dar... nu ma pot abtine). Nu stiu ce sa zic, mi-e imi pare ca se potriveste ca nuca-n perete cu restul poeziei. Poezia per ansamblu nu este una dintre cele mai reusite ale tale. Ai altele mult mai bune postate aici. Totusi nu inteleg - de ce revolta din toate trairile tale contra barbatului si pro-femeie (tin sa-ti amintesc si de greseala din bed-time story - si barbatii fac cancer de san; mai gandeste-te pe tema asta)? Oricum - nu este treaba mea asta. Raman totusi comentariile de mai sus!
PS.: daca n-as fi cunoscut fiinte (barbati si femei) ca in poezia de mai sus, n-as fi apreciat cine stie ce poezia.
PPS.: armonie, coerenta, trairi lirice - exista in toate poeziile tale; consuma aceasta revolta in alt mod decat liric si lasa-ne sa cunoastem partea sensibila a poetei.

...vestale virgine - suna a pleonasm; este de ajuns vestale.
Alte observatii:
- jumatate femeie (daruitoare de rod, simbol al fertilitatii, al sufletului, al intunericului zamislitor etc.) - jumatate toamna (toamna - simbol al implinirii, al roadelor, dar si al mortii si distrugerii); rod-daruitor de rod sau creator-creatie - de care parte este mai bine sa mori (?); trimiteri la zicerea - \'Dumnezeu moare cu fiece moarte, si renaste in fiece zamislire\' (nu mai tin minte exact zicerea si de unde); asta ridica intrebarea \"de care parte a baricadei moartea este mai frumoasă\" la rangul de intrebare filozofica;
- mica observatie asupra lungimii frazelor lirice - poate ca un ton mai alert nu este de neglijat;
- ultimele doua versuri sunt Dumnezeiesti.

ca mi-ai adus aminte - vezi fereastra (mai veche, este adevarat).

Gheata = apa in stare solida, in urma inghetarii. Ghiata = gheata, doar ca-i regionalism.
Expresii lirice:
- își lasă funiile pe lângă genunchi [de] îi adună în ghemuri [si] îi rostogolește plini de praf și de frică;
- singurătatea din dimineața cafelei;
- incertitudini în lumina reflectoarelor;
- voi parfuma cu măr verde/instinctele mele.
Cam atat din frumusetea ghetii.

Am citit de mai multe ori textul. Mai degraba indemn, decat poezie, ramane pretentios si desirat. Redundanta, exces la tot pasul. Totusi frumos exista pe ici, pe colo, ca niste sloiuri de gheata in praf. O fi placut in clubul vostru de vrajitoare, dar nici un club nu se compara cu o poezie buna. Mai carteziana cred ca ar fi fost mai buna...

...secundele in stoluri sunt fragmente personale ale timpului; glasul dorintei desarte este inlocuit de frumusetea interioara, frumusetea intregului, frumusetea ultima; cuvintele invata adevaratul sens al lor, sensul interior (aici, strofa 3 ai insistat prea mult - ultimele doua versuri pot lipsi); calatorie, viata este o renastere, care insa nu are loc in limitele ei, ci dincolo de ea, intr-un sens transmundan, intr-o esenta. Si speranta, ca gest final de atingere al acelui sens.
Foarte impresionant, ma inclin. Sensibilitate din Blaga, forma slefuita, cu arome de Nichita. Felicitari!

Cuvinte in exces, cateva stangacii, dar poezia este frumoasa. Este totusi vorba despre jale, despre posibilitatea inglobarii in etern doar prin trecere, prin peren, domnisoara G-R-L. Mai putine semne de punctuatie, mai multa simplitate. Este valabil si in cazul meu, desigur.