Poezie

două cărări

1 min lectură·21 septembrie 2014

Mediu

n-am creat niciodată fericirea

ci doar iluzia, până la confuzia oarbă și moartă a ei

am distrus singurul lucru ce nu pot să-l fac

și nici să repar

echilibrul

în jurul meu lucrurile se înalță

se amestecă lumini printre umbre în timp ce

peste ape un singur fluture își oprește aripile să asculte

ceva îmi scapă

și apoi bate din inimă mai departe spre disoluție

nimeni nu-mi construiește limite

doar eu trag în jurul pielii forme pe pământ

și fiind stăpân absolut al iluziei, de la primul zvâcnet până la ultimul urlet

aleg tăcerea lângă o cană de lut

"nu mai e mult pân' la apus"

(dar pe partea cealaltă soarele de mult a luat-o în sus)

002.425

Petru Teodor. “două cărări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/14056289/doua-carari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.