contextual

tic-tac, tic

tac (artificiu)

o să scriu o poezie scurtă

o fulgerare a unui moment de dans sârbesc

multă istorie și descriptivă durere a unei tăceri

și toate astea foarte aproape de kitsch

la fel precum moartea în revers față de curățenia primului strigăt

înjurătură ce nu își are murdăria oftatului celui din urmă

chiriași suntem toți, fie că ne place, ori ba

un tigru falnic, (enzime și apă) spălându-și dinții cu limba,

alături de un vultur ce scurmă cornos printre fibre de carne rămase pe os

în timp ce la sute de mile distanță un pescăruș flămând cu penele întoarse

strigă

când un pește îi scapă

care se înmulțește (deh, pește) până la limita dispariției algelor

tot atunci o planetă se sfarmă într-un vuiet de neconceput născând un soare pe cealaltă parte

cu aceiași noblețe de magician ce sfarmă un porumbel scoțând dintr-un pliu de pânză al mantiei lui lucitoare o zburătoare cu oase gata sfărmate, dar vie

și se face că nimeni nu știe cu un zâmbet pictural așternut peste riduri

tigrul rânjește, de frică desigur, căci în spatele lui se află o altă felină

o roată zimțată, tic-tac, vezi tu, și poeziile mele au riduri

și eu zâmbesc, dar nu fur nimic, nu am cum, doar amân un pic, animalic

oglindă

doar omul

tic-tac macină în egală măsură

sfărmând oasele unei gazele speriate

(tu

asta încerc zilnic să fiu

(fără sfârșit plutind

și mort, și viu ca în basmul acela în care voinicul reînvie

"da' greu somn am dormit [...]

ai fi dormit mult și bine dacă nu"

știi tu! ba bine că nu!))