Poezie

desen în grafit

2 min lectură·3 decembrie 2013

Mediu

știu că sunt mort

după cum respir atunci când dorm

amânarea asta mă descumpănește

poate că nu am împlinit cele

sau poate

în fiecare dimineață dau piatra la o parte

cel mai tare mă tulbură visele în care salvez vieți fără scăpare -

iar fiecare umbră atinsă de soare

se ridică din ochi

lăsând golul mai mare

niciodată nu am știut până unde

mă sfârșesc eu, cel stăpân peste tăieturi adânci și precise

și unde se sfârșește el, cel pe care îl doare orice fisură

ce se dezice de sine după ce se zdrobește de stânci

iar această lipsă de-un contur hotărât

mă face să simt acut ce nu sunt

fără să ierte aerul ce-l trag în plămâni prin conductele

întind mâinile printre perdele

iar printre ele trec oameni goi cu cordoanele ombilicale prinse

de niște placente imaginare

îmi imaginez funiile lor prinse de pântecul meu, iar eu

respirând furiile lor, dezamăgirile și toate trăirile

trezite de încătușările ascunse-ale inimii

din mine ei se hrănesc cu toată foamea unor fantasme

dintr-o lume ce'și are sfârșit

iar mâinile mele pipăie orb cărămizile

margini din zid

trăind euforia de a fi cumva cuprins, definit

de acest vis nedeslușit

mă las într-o parte să privesc asfințitul

prin fereastra crăpată

în spate tăcerea își desface crepusculare lumini

cu brațele întunecate

de pântecul meu se leagă lumini

cu speranțele lor depărtate

inima mea nu se lasă și bate

trei pași în răspântie către miezul de noapte

amin

002.370

Petru Teodor. “desen în grafit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/14039490/desen-in-grafit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.