Poezie
Dumnezeu și moartea
1 min lectură·
Mediu
într-o cameră
o masă goală și câteva scaune
câteva scaune, dintre care
unul răsturnat într-o parte
nu, nu se compară
mirosul de vegetal strivit
lemn, soare și praf
iarbă crudă sub foc
verde udat de jăratec
cu
acea cameră
o masă goală și scaunul răsturnat
un trup obosit
ostoit
parcă sculptat, rotunjit în tușe de o palmă cu pielea crăpată
înnegrită de-un timp
pântecul unei femei într-o parte
un scâncet abia îndrăznit
la masă se alătură nume
îi strigă o voce, un glas fără șoapte
îi cheamă cu fiecare literă înșiruită în zid
în nume
parcă sculptată
răgaz să se-așeze le dă, dar numele stau într-o parte
iar masa e goală, pe scaune – praful covată
e frig
fiecare
își lasă numele să dispară în zid
de cum s-a rostit își lasă numele să dispară
în zid
o cameră-n care pereții se sprijină-n frig
o masă
și scaune'nșirate 'nadins
doar unul răsturnat într-o parte
și soarele cade prin geam curmeziș
tăcerera-i sfruntată
prin lemn și prin piatră doar vântul
în lumina de ocru
așteaptă
așteaptă
a-
șteaptă
001.595
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “Dumnezeu și moartea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/14025008/dumnezeu-si-moarteaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.