Poezie
peripheral (intermezzo)
(draft to a draft)
2 min lectură·
Mediu
toate umbrele astea
atât de mult am stat atât de departe
înțelepciunea asta de stradă și
toate umbrele astea
m-am rătăcit cumva și-mi dau seama
din întunericul fad
că nimeni nu mi-a luat urma
ce-am dorit eu din acest târg între
carnea mea și aerul tău
lumea ta, zgomotele tale, nepăsările și mai ales
intercalările conjuncționale cu gust de trăire din cerneala neagră mistuită-n mojar
pe hârtia de ziar albă, curată din retina acestui vacarm
și acest punct
căci punctele-s moartea
ce bate în minte cuie, țepușe de fontă, cârlige de pește
și trage de fire spre orice prinde chip și grăire
ca și cum apa ce ne separă
ar fi sângele meu și mâinile ce se-'mpreunează-nafară
ar fi
piatră cioplită
peste pământul șlefuit de vânt și grăire
(din gura ta iese ochiul meu stâng
din mâna ce vâră monezile-n venele-ntinse ale unui bătrân telefon
iese gura mea umezită
din pântecul tău plin de carne de porc slană trasă drept blană
peste frigul ce aprig trosnește
iese palma mea albă ce nu vede, nici cântărește
iar chipul de pește se află-n orice-oglindire
etc.)
și tu
tu nu
nu
(râzi, arlechin cu rujul tău roșu,
râzi acum, cu nasul tău roșu
ochiul tău roșu
vene injectate de roșu...)
(crăpăturile podelei se deschid ca niște fălci clefăind)
032168
0
1. recurența adjectivelor demonstrative din prima strofă conferă discursului poetic sonorități lemnoase, ca să zic așa.
2. dacă în prima strofă eul liric declară că a stat deoparte, cum să înțeleg metafora rătăcirii din debutul celei de-a doua strofe?
3.?, "vene injectate de sânge"?
4. de corectat venele ruginite A unui vechi telefon".
5. dacă venele-s ruginite, nu-i absolut logic că telefonul nu-i, nici el, nou?
6. percep "din pântecul tău plin de carne de porc" drept vulgară, deși-mi dau seama că era vizat grotescul.
7. ies prea multe chestii în poezia asta, ies cumva unee din altele, dormând un soi de continuiate liniară care mă descupănește-n final. mintea mea caută logica, inevitabil. că există o logică a ilogicii și asta știu. treaba-i că s-a terminat poezia și-am rămas în mijlocul camerei, zgâindu-mă la fălcile alea, dar cu gândul la ce iese din cine, sigură că ceva mi-a scăpat.