Poezie
așteptarea
1 min lectură·
Mediu
și dacă
vor rămâne mâinile mele căuș
ca o noapte
prin tine vor foșni ierburi
cu roua plină de lumină
pe pietrele fără margini
o oboseală
ce frământă, frământă
ce fel de prieten sunt eu
ar fi trebuit să fiu acolo
nu sunt urme de pași pe pământ
doar nisip cald și greu
povești de demult
o plajă imensă ce-așteaptă
stele cu ferestrele strânse
trosnesc prin vis câte-un prag
ce putredă-i viața
oasele se-ntăresc, tencuiala-i crăpată
dar totul pare întreg dinafară
și dacă viața-i minciună, mi-ai zice,
tu minte-mă ’nainte
în trup literele
au prins mucegai și rugină
și prin geamuri nu mai pătrunde lumină
de când
nu le-am mai frecat cu pământ
cred că mi-e greu
să admit că nu sunt
dumnezeu
cred că de asta
ning
tăcut, tâmp
așteptând
002.151
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “așteptarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13983290/asteptareaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.