Poezie
atât de albastru pe cât poate fi
(doi)
1 min lectură·
Mediu
nevolnic
mărunt isprăvit de propriul meu suflet
cotorul pe care o pasăre îl ciugulește
sărutul unui sărut unui sărut
și-n cele din urmă
mecanic gest fără
sunt atâtea de spus
și atâtea cuvinte
sortimente întinse pe frânghii
ca branhiile unui pește ce de-abia ne-a'nghițit
sau precum scoicile deschise de pietre
n-aș vrea să greșesc
dar în cele din urmă
te privesc, ținându-ți capul fix, te privesc
sătul de propriile mele fructe
în timp ce soarele se zbate pe dig
în timp ce inima mea răsuflă-n cârlig
în timp ce inima ta
mărunt
neisprăvit
de jur împrejurul
unui frig
repetitiv
se deșiră
001.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “atât de albastru pe cât poate fi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13971749/atat-de-albastru-pe-cat-poate-fiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.