Despre autor
PTPetru Teodor
@petru-teodor
0 urmăritori
Născut în plină iarnă (1978), pe seară, într-un București nu foarte de demult. Copilărind în mare parte prin Moldova pe la bunici și rude.
* Liceul - Colegiul National Sfântul Sava, Bucuresti.
* Universitatea de Medicină și Farmacie - Carol Davila, Facultatea de Medicina Generală, București .
* Practică în perioada facultății și după la mai multe spitale din București.
* Perioada de rezidențiat terminată la Spitalul Clinic de Urgență București.
* Angajat în momentul de față, de profesie - observator pe câmpul de luptă (evident medic).
* Model profesional: Dr. C. (NCH-Sp.B.Buc.), Dr. Ț. (ATI-SCUB), Dr. Ol., Dr. B., Dr. G., Dr. P., Dr. O., Dr. B. (M.U.-SCUB), Dr. St. (ATI-MNast.Buc.), Dr. A.R. (A&E-NHS-HoE) și alții.
* Modele literare: Eminescu, Blaga, Bacovia, Arghezi, Voiculescu, Sadoveanu, Eliade, Sebastian, Lovinescu, Liiceanu, Pleșu.
De scris din proprie inițiativă a fost un început în anul 1994. De axat m-am axat pe poezie-simbolism-filozofie, înclinația fiind dată de moartea prematură a unei părți din copilărie.
Pseudonimul ales pornește de la o piatră care mi-a salvat viața într-un moment de răscruce (la cinci ani jumătate). Aceasta este dovada mea că oricine și orice poate fi înger sau semn dinspre înger. Încerc de-atunci să fiu! Cât reușesc... cât nu...
Stare civilă: căsătorit; tatăl a trei copii; jumătatea mea alături de copii sunt motivația de-a trăi (alături de moartea îngerului acela). În fiecare zi sunt un tată și un soț fericit (prea des obosit).
electric mail: literesicifre at googlemail dot com
Nu am primit niciun premiu literar. In activitatea mea profesională am primit un singur premiu - pe voi, cei ce alegeți să respirați. Vă mulțumesc frumos.
P.S.: a se înțelege clar - volumele de aici sunt virtuale. Nu sunt publicate/tipărite (cu alte cuvinte sunt un simplu amator).
P.P.S.: eu-Tu este relația cu Dumnezeu; numai că aceasta exprimă mult mai mult, acum. Cu cât înaintez, văd mai puține și îmbătrânesc mai adânc.
P.P.P.S.: trăiesc. Contează cum!
Vezi profilul
te citesc constant dar tu lasi tare putin loc in care sa se aseze omul..:)
ultimele confesiuni ale personajului tau sunt atat de dense incat obliga doar sa stai si sa asculti, pentru ca, personal, nici cred ca barbatul acesta si-ar dori nici macar sa fie intrerupt din sirul gandului..
ultimele doua poeme insa le percep ca pe un spatiu de respiro intre doua extreme. chiar daca, dramatic, inca se resimte sentimentul de nemultumire, de neajuns, descopar ca atunci cand tragi aer in piept, prinzi culoare.:) si eu despre culoare pot sa-ti povestesc la nesfarsit.:)
sunt insa obligata sa ma asez doar in spatiile libere ale traiectului tau spiralat. labirintul tau nu are porti, tu iti asumi drumul, pas cu pas. si-atunci, sunt lucruri ce nu pot fi puse la vedere nici de cel care te citeste..
ca, un nesfarsit balans, ca un anume sentiment de frustrare, de neimplinire, ca, poate, mult prea multa experienta traita in timp nepotrivit, nu stiu..ce simt insa, e ca inca ai suficienta forta sa lupti, sa faci chiar planuri de lupta si batalie.
singurul lucru pe care, camarad de arme fara arme care-ti sunt, ti-l doresc sincer si din tot sufletul, este sa FACI CUMVA sa-ti deschizi toate usile si ferestrele sa intre bine lumina. si acum nu ma refer la Lumina de sus, tu ai insusirea ca, reflectata prin tine, lumina sa se descompuna simplu in cele sapte culori. crede-ma pt.
o spun si eu, la fel cum iti scrii tu poemele, cu toata seriozitatea.
o singura sugestie am : spune simplu, nu in limbi straine, nu help, nu who I am, chiar daca \"spamul\" te obliga. nu eu, cititor, trebuie sa inteleg, ci tu, pe tine, in limba ta si doar a ta.
Linea