Poezie
scris cu tăciune
1 min lectură·
Mediu
zi de zi
pășesc pe trepte
dale de piatră ca și cum aș tăia
jugulara vitei cu privirea blândă
cumva beată de încrederea asta neghioabă
și nimeni nu-mi zice
așteaptă
vezi, asta-i frumusețea zilei de azi
aștept umbra, conturul
ca pe-o prințesă
acel strigăt
iartă-mă
dar nu
nu sunt vrednic să
aud lanțul în poartă
înflorind ca un vierme ce și-a rupt zaua
aripi cu vene uscate
frământă pământul
neputință aderentă și udă
iar umbra ce roade mizeria trupului
(cariul acesta nărod
fără zaruri sau pod)
trage de maluri
până când rămâne doar dunga
sau punctul
pentru că
de aș fi văzut echilibrul
nu,
nu
adevărat
suntem căzuți
dar asta nu trebuie să înspăimânte
trebuie doar
să curgă
să ducă, să rupă
dar mi-e greu
și privesc noaptea întreagă-'nspre ziuă
orizontul
și zic
dă Doamne
să mai fie lumină
002.082
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “scris cu tăciune.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13942570/scris-cu-taciuneComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.