Poezie
de-oglindire (1)
[punct]
1 min lectură·
Mediu
aș fi vrut să trec prin tine
dar știi cât de greu
ajung să trec prin oricine
sunt frânghiile mele
deșirate spre margini
mereu pierd câte-un salt, câte-o umbră
printre valuri de apă și spumă
oricât aș ține focul aprins
și-oricât de mult aș străbate
aș fi vrut să trec
trăgând de frânghia asta de piele crăpată
prin tine ca printr-o moarte ciudată
tu mă ștergi un pic
cu vârful degetului netezind
asperități
necutezând mai mult din pânzele rupte
lăsând fire să curgă
ca și cum te-ai juca
și totul ți-ar aparține
totul curge din mine
*
te-am zărit și erai plin
nu știai nimic
miroseai a coajă
și, de departe,
de foarte departe,
păreai a crește
cu părul ud
pe podul de lemn
treceai și podul trecea
în frânghii mărunte
se fisura
netezimea fără-de-urmă
*
palmele mele sunt palmele tale
tălpile mele asemeni
pleoapele și tot
ce te atinge
003.013
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “de-oglindire (1).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13890952/de-oglindire-1Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.