.

pai.. da, o intreaga poveste poate iesi de aici.
defapt, este un final. sau nu, o agonie :)

as completa [banuiesc ca asta si iti doresti]

nu pot sa-mi amintesc de mine
singura
pe drumul desenat de tine

nici o poveste nici un final tragic sau mai stiu eu ce destin pierdut. asta este tot ce am simtit si am spusasa cum am stiut mai bine.
numai bine

si ce poveste.
eu merg pe ideea:
pe drumul desenat de tine trec pe rosu

multe interpretari pot fi, astept sa vad si alte opinii :)

de asta sunt curioasa si eu chiar cine ar gasi o continuare ar fi chiar una interesant se pare ca eu chiar nu am gasit si m-am oprit aici.

m-am oprit la intersectie pentru o tigara.

Petru Clarina, sunt convinsa ca poti lua in serios literatura, cu atat mai mult cu cat esti studenta la litere. lasa textele un timp si vino pe site cu niste pareri critice pertinente, de profesionist. si tine-ti prietenii aproape. ar trebui sa insemne ceva pentru tine ca nu te lasa singura pe drumul desenat de persoana in cauza. cine ar mai fi facut-o in zilele noastre...?!

am citit un text, o secventa, o parte din ceea ce trairile unui om condensate in putine cuvinte. apoi ... un sir de discutii care nu aveau legatura cu textul ( daca simtiti nevoia de a comunica n.p. stiu ca e si un chat pe acest site).
Raman la ideea mea : textul e bun si merita \"rasfoit\" si cu alti ochi (mai ales ca pleaca de la un punct ceea ce poate insemna un nou inceput), iar dincolo de cuvintele afisate ... sunt ganduri, vise ... o inima ... sunt oameni ce incearca sa spuna ceva. Ma intreb cati si cum privesc poezia de mai sus ( in mare parte, din comentariile postate, multi o privesc ca pe o schiata la desen tehnic : nu se potrivesc coordonatele taiem!)
Cu bine,
Anygm\'a

un text mirobolant cu o mare incarcatura emotionala in care imaginea singuratatii este creionata printr-un behaviorism caracterial unei studente (?). de altfel, fluiditatea textului se desprinde prin strofa a patra, unde epifenomenul desenat dobandeste entuziasmul unui epifenomen de proportii catastrofale.

in alta ordine de idei, observam inca din timp reusita comunicationala prin alegerea unui titlu precomprehensiv, care munceste comunicatorul (emitent) in realizarea unui titlu vast care sa exprime atat emotia din jurul creatiei
dar si reflexia asupra inteligentei autoarei. receptorul decodeaza in pijamale acest act comunicational, deconspira aceasta poezie cu click click citeste circa 2 secunde, restabileste codul transmis pe un canal de transmitere sapat in cretinism si razand spune :

no shit ?

nu te supara dar ioana are dreptate. nimeni nu zice sa nu scrii poeme scurte doar ca asta e pur si simplu nereusit.
ai generalizat cam mult cam asta ar fi, era frumos daca reuseai sa adaptezi ideea la o realitate sociala, la fel de \'pe scurt\'.

clau

Waw, chiar nu vad ceva deosebit aici, oricat de mult as sta sa analizez fiecare cuvant (ca nici nu-s multe). Cel mai mult imi place ca titlul spune tot, e la fel de concis ca \"poezia\". Sau poate e mai concisa poezia.
Fara suparare,

Clariana:

am incercat cateva minute bune sa parcurg sirul de comentarii offtopic cu care te-au bombardat astia. :) cu toata rusinea, trebuie sa marturisesc ca m-am lasat pagubasa pe la jumatate.

acuma sa trec la poezeaua ta. ce-i drept, pe mine nu prea m-a atins. e drept ca poeziile scurte prind, si poate ca, cu ceva iscusinta, chiar se pot scrie poezii din 6 (SASE!!!) cuvinte si-un punct, numai ca nu mi se pare ca-i cazu-n situatia de fata.

si-acuma ultima idee. un lucru nu-nteleg. de ce n-ai taiat tu de la radacina comentariile astea fara capatai? este-o casuta simpatica simpatica si foarte utila la baza textului, se numeste ceva de genul PERMITETI COMENTARII LA ACEST TEXT? si cand e deselectata face minuni.