Jurnal
\"epitaf\"
1 min lectură·
Mediu
ascultă
pașii cadențați
a acestei dimineți
trezită și ea
de soneria
ceasornicului meu.
atinge
dricurile de fum
ce-mi poarta trupul
inert.
pășește
în grădina
transformată doar în bocet.
unde,
femeile negre și bătrâne,
bocesc aceleași cântece încete
întipărite ca o obsesie.
mângâie
decorul mohorât
cu un ultim
surâs.
numai el
să-mi păstreze
conștiincios
urma pașilor mei.
012979
0
de ce \"pașii cadențați / a acestei dimineți\" si nu ai.
si de ce nu trezeste nimic in mine acest text ? e prea monoton, bacovian-chinuit, plictisit si poezia ar parea departe, daca nu ar fi strofa asta:
\"pășește
în grădina
transformată doar în bocet.
unde,
femeile negre și bătrâne,
bocesc aceleași cântece încete
întipărite ca o obsesie.\"
aici gasesc ceea ce-mi place, acel simt poetic...
bine ai revenit pe agonia, clara :D / doar nu te asteptai sa nu te trag de urechi acum.
RA.