Petre Moldoveanu

Ai multe simboluri în poezia ta și în general în tot ce scrii. Nu știu cum e cu mantrele acelea, dar cred că te referi la tablou - mie nu prea îmi place, nu știu ce or fi găsit la el de l-au furat, o fi la modă:



Cred că poezia ta e dificil de ghicit în sensuri. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să citim dincolo de cuvinte. Ce sunt cuvintele dacă nu posibile mantre?...

Nu știu cum e cu \"te iubesc cu întrebări și fără întrebări\", ca emisiunea aceea \"cu mască, fără mască\". Așa și tu. Îl iubești sau nu, dacă îți pui întrebări, e clară treaba. Versul cu vulturii l-am citit ca și cu valurile și cred că ar trebui schimbat ceva acolo, că nu sună deloc. Din tot, mi-a plăcut finalul finalului, \"pentru o vioară târzie\", un sunet cunoscut, vizavi de clasa unde studiam era un coleg care cânta la oboi și râdeam: o,boi. O boy, o tempora.

Rog editorii să rezolve cu acel comentariu dublură care nu știu de ce a apărut. Mulțumesc.

Domle tu scrii bine și mai ai și idei de marketing, eu cred că te vei descurca în Uniunea Europeană, iată un om de succes și de... valoare, cum spunea cineva la o poezie de-a mea. Faci un sindicat în sistemul acela: trimiți 5 lei la primii 5 din lista și te pui și pe tine ultimul, în 2 săptămâni primești 25 de lei, în 4 săptămâni primești 500 de lei, într-un an devii milionar. Am scris aici nu ca să mă comentezi, că, ci pentru că mi-a plăcut cum sună CPN. Mă înscriu domle pe \"level zero\". Unde cotizez?

Domnule Ionuț, mă simt mult mai bine cu comentariul tău din care sigur am de învățat. Aici în Elveția oamenii au succes și... valoare. Valoarea contează cel mai mult, apoi vine el și succesul. Te invit să vizionezi filmul \"My life without me\", este impresionant, m-a inspirat, recunosc acest fapt. E vorba despre o fată de 24 de ani care află că mai are 2 luni de trăit și lasă pentru mai departe copiilor ei și soțului doar vocea ei imprimată pe casete, din acest motiv este \"viața mea, dar fără mine\", pentru că de fapt e viața ei, trăită prin copiii ei. Viața noastră trăită mai departe prin tot ce lăsăm după noi, prin cei care ne iubesc. Nu știu cât am reușit să redau în poezia mea, dar aceasta era ideea.
Mulțumesc și celor care m-au comentat și au fost clasificați drept offtopic. Ioana, draga mea, mi-ai lăsat adresa ta de email, acum am spre ce să trimit o felicitare de 8 Martie.
Mulțumesc și eu pentru lectura comentariului tău.

Ela, mulțumesc pentru comentariul elaborat și amănunțit privind poezia și pentru steluța acordată. Nu am publicat pe agonia.ro poezii scrise mai demult, ci am încercat să scriu eu, e drept, cam în stilul vostru, probabil că se cunoaște că v-am citit poeziile. Salutările mele doamnei Alina Manole și cenaclului Virtualia.

Florina, Mihaela ați scris cu mult mai frumos decât mine. Vă dau câte o steluță prinsă drept mărțișor, de un șnur alb-roșu croșetat din orele de bucurie și de tristețe, pentru că ce ar însemna una fără cealaltă? Mulțumesc pentru cadoul neașteptat chiar în această zi.

Dacă n-aș sta de 1 an să vă citesc, aș întreba cu uimire: ce e aia clonă? Chiar dau impresia că sunt venit cu pluta pe aici? Chiar credeați că am descoperit saitul pe 2006-01-20 și m-am repezit începând să postez? Vă “cunosc” destul de bine pe mulți dintre voi, evident, din citit, de la Ioan Peia și Florian Silișteanu, până la Florin “Rudy” Rădulescu și Dorin Cozan, de la Sorin Olariu și Atropa până la Ina Scaietina Cârlan și Mihai Zabet, de la Florina... la Andu Moldovean. Știu de Eliad, de Virtualia, de Antologie, de concursurile voastre, de cărțile voastre. Vă cunosc “micili” voastre dispute, bisericuțe, e normal într-un grup, așa cum normal a fost să săriți cu toate în capul meu. Doamnelor și domnișoarelor (că domni n-am zărit prin preajma textelor mele), iubitele mele, dragelor!!! Ce s-a întâmplat de a izbucnit tot scandalul ăsta? Toată demonstrația asta de logică și intuiție feminină? Să vină FBI-ul, Interpolul, Mossadul!!!

“Am citit comentariul Ioanei și îndrăznesc să te întreb: Ești clonă?” - zău, eu speram să mă întrebi ce cadou am oferit de 1 Martie.
Chiar credeți că la 40 de ani, cu familie și copii am timp de pierdut cu clone și alte copilării? Chiar credeți că “ăștia” mă plătesc să stau la servici non-stop pe agonia.ro?
Am încercat să scriu despre bubitze în fund, muci și alte posibilități de inspirație, dar nu mi-a ieșit. Mai încerc, poate iese ceva…
De 1 an de zile știu că imediat ce apare un nume nou pe sait puneți lupa pe el, studiindu-l ca pe o insectă, bănuind că e clonă. Ah, ce o ador pe Tania Cozianu că nu-și pune probleme de astea...

\"ea respiră acum
property of lions gate\" - aici e un alt \"film\"; și neîntâmplător aleasă poarta leilor, era firesc să fie aceasta și nu a vântului sau a vulturilor. fiindcă ea are cumva amprenta leului pe destin. – Ela, draga mea, mulțumesc pentru analiza exigentă și amănunțită, mi-ar fi plăcut mai mult dacă analiza ar fi fost exclusiv în slujba textului și nu a poliției, din dorința de a demonstra ceva ce nu există. Încercarea de a arăta că eu sunt altcineva decât sunt m-a făcut să mă duc să-i întreb pe băieți dacă eu sunt tatăl lor și pe nevastă (care este \"leoaică\", aici ai avut dreptate) dacă eu sunt bărbatul ei ori ba. Din câte țin minte, răspunsul lor a fost “dap”. Mai mult, m-am uitat și pe ușa de la casă, scrie clar acolo. Vă invit pe la noi, când aveți drum prin Elveția, cu mare plăcere.

Mihaela, mulțumiri pentru răspunsul tău în numele meu, ai făcut tu oficiile, ești de-a casei, pot spune.

Mihaela, voi modifica orele de dirigenție cu altceva, dar nu mai schimb acum, pentru că iar stau 12 ore pentru ca să mi se aprobe poezia. Mulțumesc pentru sugestie.

Tania, și toate casetele și înregistrările pentru fiica ei când va împlini 18 ani și toate nopțile în care ploaia va trece și în toate zilele care au trecut fără ea. Fiecare avem oameni cu care trecem, oameni Invizibili. Mulțumesc. Tu ai scris mai frumos, ca întotdeauna.

Prima parte a poeziei este reușită. Apoi o dai pe lacrimi și amintiri. Mosc vine de la Moscova (apropos de estul inimii) sau e de fapt musk? Ai grijă la moscul sintetic, acela duce la boli incurabile.

Mihaela, bună seara, a mai trecut o seară, am mai venit și eu pe aici. Hey Michelle... mulțumesc și încă o dată, La mulți ani!

Alina, verticalitatea sau axul lumii. Androginul universal. Știu povestea... și după aceea, toți suntem cu tălpile în cer și îi privim pe cei rămași. Mulțumesc, bucură-te de viață.

Bună seara, Tania. Frumoasă și nespus de reușită poezia ta pentru care îți mulțumesc... Și pentru că mă citești, eu, necunoscutul von no man\'s land.

Mamăăăă Terra!!! 368 sonete !!! Un an si 3 zile de sonete sau 2 zile dacă e bisect!!! Fantastic! Felicitări, Maestre Shakespeare!
\"Se-njgheabă lumi de care n-am știut.\" Foarte frumos vers. Cam greu am pronunțat \"njgheabă\".

Nu știu cine e bratu, dar poezia este reușită în mare parte. Ai dat-o în bară cu \"aș fi mai tristă decât un înger trist\". I-ai cumpăra \"iubitului... de la dugheană\"??? \"ca și aia a poetului\" \"aia\"???!! mwow!!
Dacă ai fi atentă la chestii din astea care duc la asocieri... simpatice, ar ieși o poezie chiar bună.

La mulți ani și flori de cireș în suflet!

Poezia ta va aminti posterității de un an în care gripa aviară a bântuit Europa ca o ciumă postmodernistă. Primul vers e reușit, am citit \"pâine\" în loc de \"mâine\", am revenit, am citit corect. Îmi place și finalul fiului neîntors și deci, al vițelului niciodată tăiat. Asta înseamnă să respectăm viața și e de bine. Mai ales că intrăm în Postul Mare...

Mihaela, mereu există un război, cu noi înșine, cu ceilalți, cu entități văzute și nevăzute. Și mereu un zid pe care să ne vedem chipurile și să ne scriem numele. Mulțumesc. Dacă dragoste nu e, nimic nu e...
Elia, depinde de noi să facem ca toate serile să fie memorabile. Și fiecare clipă. Mulțumesc.
Florina, tu mereu spui lucrurilor pe nume. Știi doar că nu există coincidențe, ci vibrații pe aceeași lungime de undă. Când se întâmplă... Mulțumesc pentru că m-ai citit și acum.

Impresionat de atâta lumină,
Peter von Wonderland

Florina draga mea, peste tâmplă se poate lua doar un gând (departe de mine gândurile rele). Sau un semn. Poți scrie pe tâmplă cu atemporalul timp sau aspațiala distanță. Semnele sunt simboluri de viață, sunt ochi deschiși spre lumină. Ochii nu sunt ochi, ci sunt crescături pe tot corpul. Îi poți purta la tâmple, pe mâini, la gât sau, când nu e destul loc pentru deschidere, Dumnezeu ni-i lipește, banal, de retină.
Comentariul meu nu e ironic, dimpotrivă. Ai admirația mea pentru cum vezi dincolo de cuvinte. Mulțumesc.

Missioana, co/missioana e, de fapt, o \"lipsă\". Simți ironia acolo unde e ironie, te prinzi de cuvinte, de alfabet, de viață. Mă întreb dacă nu cumva mă înțelegi la fel de bine ca mama. Mulțumesc, Florină dragă.

Ioana, Mihaela, vă mulțumesc pentru aprecieri, mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta și vă aștept cu noi critici asupra versurilor.