petre ecaterina

urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere...
hmmm...

draga mea Carmen, îmi repet în fiecare zi că e doar un băiețel care abia a împlinit cinci anișori...iar când nu știu să răspund, mă ajută el...acum căutăm pădurea de cai...dacă o întâlniți, dați-mi de veste. mulțumesc

dragă Iulia,
îți mulțumesc pentru că ești alături de mine și pentru că înțelegi...poezia mea vrea să exprime drama, de cele mai multe ori tăcută, a femeilor, oamenilor de lângă noi...o realitate socială pe care majoritatea o ignoră; mie îmi pasă.

buna dimineata,clau

ma gandeam ca te iubesc in alt chip(altfel)...nu te-as iubi?
in mine ritmul a curs fara rupere numai ca n-am avut curajul sa scriu.
multumesc

pietrele sunt martori tacuti, ele stiu toate povestile lumii...eu sunt un munte de povesti si astept, inca, rasaritul, Costa.

nu pot schimba ritmul pentru că așa l-am simțit...orice altă intervenție ar cenzura trăirile mele și-atunci n-ar mai conta... mă raportez la personajul femeie care-și mărturisește, pur și simplu, experiența...nu toate femeile își pierd virginitatea într-un pat presărat cu petale de trandafiri, ca-n telenovele și nu toate sunt iubite în momentul acela, mă repet, ca-n telenovele....spune stop abuzurilor de orice fel.