despletită
despletește-mă tu lume.... lasă-mă să stau aici langă firul apei curge firul vieții zici? lasă-mă să dorm sub pietre să îmi fie dor de cer să mă scald într-o lumină să mă avânt si-apoi să
Flămândă
Ce simt pentru el? O emoție mare ca o bucată de cozonac ascunsă sub pernă, în post, pe care o pipăi flămândă, în întuneric. O emoție cu care, el, ateu convins, n-a păstrat legătura.
vrei?
vrei să colorăm universul ăsta în care sufletele se pierd printre blocuri, înțesate de regrete? vrei să desenăm oameni colorați de soare, crescători de vise dulci și mentolate? peste linia
te iubesc
Te iubesc din spitalul de vis a vis… pentru că n-am închis un ochi de când s-a inventat nenorocita asta de lume… în care fluturii au coame albastre și dansează dreptunghiular, în beznă, păsările
te-am iertat
ai rupt din mine carnea și-ai pus-o pe cântar să vezi cât sânge curge și cât e de murdar... necredincios, prin vina, de tine m-ai legat ți-am înghițit otrava… si-apoi te-am respirat flamândă…
