Lumina asteptării

as scoate \'\'Si grâul era gata sa plangă cu rouă,\'\' pentru ca devine prea dulceah, prea lacrimogen. in rest un poem al trairii, al trecerii peste anumite obstacole.

Puțină dulceață acolo, să nu se acrească după aproape patru decenii, când a fost scris poemul, nu cred că strică. În plus, pre cea vreme, nu se născuseră încă optezeciștii lui Manolescu și Crohmălniceanu, avevărații virili ai modernismului postmodernism, iar noi mai credeam în lacrimi și văzusem și spicele de la grâu, turtoaiele le înghițeau cei din pușcării. Sper că mă înțelegeți ce... nu vreau să zic.
Mulțumesc pentru lectură și pentru sugestie, d-le Ștefan Munteanu. Să auzim de bine.