Poezii

Alelei și aleluia, cântam Doamne pe coline, după miale și berbeci. Caprele aveau doar demoni între coarne și în țâțe, era greu chiar imposibil să le pot aduce-n turmă. Și-am vrut, Doamne,

PAPetre Anghel

0

0

În față cetatea Îmbâcsită de daruri și fum Ca și când trupul Și cuvântul Nu ar fi de ajuns. În spate Marginea pământului Gata să se piardă în ea Din lipsă de cer. Eu sunt calea și

PAPetre Anghel

0

0

Am deschi pleoapele În seara peste care Cumpăna Mă deslipea de ură. Cei ce infig ascutișul Primesc răsplată Cântecul Din pragul fântânii. Dintre câini Aleg colții Înfipți mai

PAPetre Anghel

0

0

Urlă Adâncul pământului Și așteaptă rodul Împrumutat. Iată-mă, iată-mă. Sirenele ca niște pofte nestăpânite Ca un gând împlinit Îmi dau ocol. Iată-mă. Cel nepătruns E mai înalt decât

PAPetre Anghel

0

0

Strigă din vârf de munte Văzduhul: Numai coatele și genunchii Te dor Dacă urci pân-la cer. Tălpile se vor face Una cu nisipul și cu gândul Chipul ți-l voi prinde Ca într-o carte Dacă

PAPetre Anghel

0

0

Iarba și pasarea au lăcrimat La ivirea zorilor Iar înserarea le-a adormit Cu vorbe de greier Turnate a odihnă pe suflet Singur Fiul omului Aștepta neschimbat Izbăvirea. Jumătate om

PAPetre Anghel

0

0

S-a aratat Nu spre ziuă Când razele băteau cu biciul Întunericul Si grâul era gata să plângă cu rouă, Ci în mijlocul tăcerii Când nu mai mă aveam Nici pe mine. Am auzit

PAPetre Anghel

0

2

Se-abate Peste două gânduri împletite Mai înainte de-a se fi ivit Cioc negru înmuiat în teamă. Și mugurul încremenește-n cuib Fără să știe Unde se va naște. Dacă alte vânturi Se

PAPetre Anghel

0

0

Dar eu cred în cuvânt, Chiar de-ar fi să mă-înec, Și-l încerc. Cuvânt greu, plumbuit Atârnat de picioare Care vrea să mă-ngroape. Și pe cel ușurat ca un plâns Care vrea să mă piardă. Din

PAPetre Anghel

0

4

Oracolul mi-a spus Cum am să fiu Dar n-am cerut Vreodată să mă nasc Când pipăiam tăcerea Și-mi blestemam durutul N-am vrut să mă numesc. Măreț sau fără nume Nu m-am trântit cu leii Nici

PAPetre Anghel

0

0

Tu mă chemi disperată În sus sau poate Numai ecoul Descântecului tău ajunge la mine. Eu las pământului partea sa Și schimbat în idee și dor Plec Neajutat de mumă sau fiu Și mă

PAPetre Anghel

0

0

Doar drumul elefantului Care caută începutul Sau Mai aproape de noi o familie de păstrăvi care soț, care soți – în alunecuși molcom spre stăvilar să lase pescarilor hrană. Adică: Între

PAPetre Anghel

0

2

Numai doi într-un castel infim Pe care nici o umbră nu-l mai sparge La ceasu-n care e ales să fim Cu-o dragoste peste catarge. Iată drumul nu vine sau astăzi vine Ca și când n-am scăpa de

PAPetre Anghel

0

3

Mă opresc în mijlocul de drum Și mă întreb încotro mă-ndrept Mă zbat mai ales când perdeaua de fum M-oprește și-mi cere să fiu înțelept. Atunci sunt cu ochii spre soare Sau undeva spre

PAPetre Anghel

0

0

Kafka Dumnezeule, eu Subsemnatul Gregor Samsa, Te rog să mă faci Să văd oamenii cu capul în jos (adică cum sunt), Să ascult muzică La fiecare digestie, Și când primesc cafeaua Să

PAPetre Anghel

0

2

Dar povestea, tocmai pentru că este poveste, nu poate să se termine astfel. Istoria luptei dintre David și Goliat poate fi citită altfel. Probabil este invers! Goliat este Edgar Papu care vrea să

PAPetre Anghel

0

0

Nu eram pe pământ, fiindcă Lumina cobora de sus, Învăluia, copleșea, Se lupta, Se dăruia, Se da, Se ru, Se ia, Se a... Și nu eram în cer, Dovadă ca stropii de ploaie (și

PAPetre Anghel

0

3

Ochiul Mai mă cată, mai se-abate Vântul negru și nebun După ceasul de-nserare Răscolit de-un ochi de fum. Când te-ntorci , îți pierzi cărarea, Vină n-ai, îți zici în gând, Și nu-ți pasă de

PAPetre Anghel

0

5

Petru Pescaru Ședea la malul mării, Dar nu plângea, căci doar nimic Nu merita lacrima lui, Mai de grabă ar fi înjurat : Peștii Care nu intrau în plasă, Vântul Care sufla a sărăcie, Rabinii

PAPetre Anghel

0

1

Dialog în pădure Spune-mi ceva despre Iubire, zise vulpe, plimbându-și coada în vânt Și, evident, cu ochii alungiți Spre orient și occident, Dar cu gândul la steua polară. Adică, întrebă

PAPetre Anghel

0

0

A trecut ziua A trecut ziua, zici tu, nu mai tremură frunza ca-n prag de ploaie, luna nu lăcrimează ca fecioara nuntită, boabele de grâu din câmpia de sud nu mai sparg carapacea. După

PAPetre Anghel

0

0

Bunule, Tu ești tată de tată Cum mă așteaptă pe mine Feciorul de fiu Și nimeni nu ar crede Că-s dinaintea ta. Dar eu știu, De când te-am petrecut, O oaie-ncolțită de lup, Un dulău cât

PAPetre Anghel

0

0

Cred că despre uitare vorbea prințul nebun Þinând între palme Craniul, Despre tatăl lui și despre el Glăsuia. Și toți proștii pământului Socotesc că a murit din pricina Tatălui ucis Sau a

PAPetre Anghel

0

0

Până e soarele sus, Ajută-mă, prietene, Să-mi termin lucru Și chiar să-i finisez marginea, Să-l pot privi în sine Și să pot rosti Nu mai e nimic de făcut, Chiar meșterul meu tată Dacă

PAPetre Anghel

0

1

Zise regele David (om întreg, toate la un loc, amestec de neamuri, meserii și iubitor de femei) oare n-am eu un fiu mai fiu decât toți fiii lumii, pentru ce mai chinuiți bătrânețile

PAPetre Anghel

0

0

Domnișoară profesoară, mă întrebi ce se va fi întâmplat dacă într-o zi veți pleca și nu veți mai păși în casa, pardon, clasa, sufletului meu. Ia, mai nimic, soarele va continua să

PAPetre Anghel

0

0

Preaalesule senior, am deschis ieri țeasta unui nefericit zdrobit de dalele caldarâmului de la Poarta Frumoasă (frumoasă era poarta nu și clipa când l-a lovit copita calului) Și cred că

PAPetre Anghel

0

0

Mi-e foame, domnișoară mireasă, și nu pot să m-ating de mâncare, că ai fructul oprit. Am cerut slobozire-n păcat de la mai marele împarat care mai ieri și alaltăieri călcase și el pe

PAPetre Anghel

0

0

Veacuri de-a rândul A fost de-ajuns un nume Pentru obârșie Și oamenii acestui pământ S-au strigat simplu: Ion, Nicodim, Și Ștefan și Vlad. Și Ion era fiul lui Ștefan, Și fiul lui

PAPetre Anghel

0

2

Au venit la-nceput turcii Și-apoi oricui a prădat I s-a scris că-i turc. Au lovit întâi în clopot, Nu puteam să nu surzească Seara, când se prăvăleau Înspre sat chemările. Și s-au

PAPetre Anghel

0

0

Eu n-am mângâiat mâinile bărbaților, Nici brațele lor de oieri, negustori, niște jidovi care parfumat care coperit de năduf, miroseam uneori cărțile saducheilor fiindcă-i

PAPetre Anghel

0

4

Alegere Am fi putut să ne naștem stele, De ne-am fi semănat cu o lacrimă Și piatră și petală de izvor De nu s-ar fi crezut Că nu ne vrem pământ. Am fi putut s-avem părinți un nor Și mare-am

PAPetre Anghel

0

0