Poezie
Balada lui David
2 min lectură·
Mediu
Alelei și aleluia,
cântam Doamne pe coline,
după miale și berbeci.
Caprele aveau doar demoni
între coarne și în țâțe,
era greu chiar imposibil
să le pot aduce-n turmă.
Și-am vrut, Doamne,
să-mi pun capăt
zilelor cu soare-n cap,
nopților cu frica-n sân.
Pân s-a năpustit un leu
mare cât un deal cu coamă
să-mi răpească o mioară.
Eram gata să mă pierd,
inima bătea ca gușa
unei broaște fără minte, dar mi-am zis:
cum am să fug
dinaintea unei fiare poreclite de ei leu,
nu sunt eu urmaș de Iuda,
nu sunt însumi Leul eu?
Și l-am apucat de falcă
și trăgeam să-i despart dinții
și-n adâncul gurii lui
am văzut o mână albă
care-i înfundase gâtul.
Mână albă și curată,
netedă precum petală
unui crin din valea largă.
Doar cu-n semn de cui în mijloc.
Și-am tăcut: Te luptai Tu
și cu fiara
și cu noaptea
și cu spaima mea din oase.
Cum vor ei, bunule frate,
să mă sperii
de-un morman de carne grasă
cum e porcul uns cu ură,
îmbrăcat în za de fier.
Iată am aici o piatră
Cât un ochi fără culoare
Presărat ca un mozaic
cu lumina dintre nori
( ai Tu ce-ai cu cei ce poartă
numele
unei pietre neîmpetrite)
Voi lovi cu ea în locul
ce-i zic proștii c-ar fi cap.
Eu țintesc,
Tu mână piatra,
ca să știe
orbii, surzii,
filistenii și evreii,
unguri, sași, români (olteni, restul este viitură!)
ce răsplată are Unsul
ce se crede-n semnul Tău.
Alelei și aleluia,
zise Domnul pentru mine,
suie-te pe dealul mare
ca să vezi Sionul Meu.
Erau gropi, scaieți și dune
pe o rână de pământ:
eu vedeam Ierusalimul
cel mai luminos oraș,
străveziu ca o fereastră
dintr-un templu azuriu,
și vedeam chiar și lumina
după ce va striga Fiul:
s-a sfârșit, terminat e!
004.347
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petre Anghel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 303
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 69
- Actualizat
Cum sa citezi
Petre Anghel. “Balada lui David.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-anghel/poezie/13967731/balada-lui-davidComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.