Poezie

Drumul

1 min lectură·5 decembrie 2010

Mediu

Mă opresc în mijlocul de drum

Și mă întreb încotro mă-ndrept

Mă zbat mai ales când perdeaua de fum

M-oprește și-mi cere să fiu înțelept.

Atunci sunt cu ochii spre soare

Sau undeva spre colțuri de stânci

Și mă întreb: în palmă oare

Sau printre plopi sunt văi mai adânci.

Inima-mi saltă când este ploaie

Și nu a curs încă pămânul

Și după urme văd că se-ndoaie

Ori brațul drept, ori numai gândul.

Când mă gâdila-n talpă țărâna

Brațele-ntind și-mi cresc când râd

Nu mă opresc nici dacă râvna

O ia-naintea lăncii cu-n rând.

Iubesc cel mai mult nepământul

Amestecat cu soare și apă.

Urma lăsată n-o-mprăștie vântul

Nici stropii de ploaie n-o sapă.

(1969)

004.919

Petre Anghel. “Drumul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-anghel/poezie/13963545/drumul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.