E noapte-n inima ta mamă
și pânză de păianjen pe-ai tăi sâni iubito
eu iarăși plutesc
flux și reflux încontinuu
mareea îmi spală plămânii
de respirația orașului plăpând
de două veșnicii
ce ar mai face stăpânii
dacă am fi în stare să populăm un număr infinit de planete
cu resurse nelimitate
și ce am face noi
i-am lăsa pe cei care vor
să-și cultive loboda fără tractoare
să
alb
negru
rătăcit
te-aud pe tine
cum cazi din mine în nisip
acolo lucrurile încă nu au nume
și tot ce ne rămîne orbi fiind e să le auzim neînceputul
și singur în lumea nou-născută-mi-este
