Poezii

ce ar mai face stăpânii dacă am fi în stare să populăm un număr infinit de planete cu resurse nelimitate și ce am face noi i-am lăsa pe cei care vor să-și cultive loboda fără tractoare să

alb negru rătăcit te-aud pe tine cum cazi din mine în nisip acolo lucrurile încă nu au nume și tot ce ne rămîne orbi fiind e să le auzim neînceputul și singur în lumea nou-născută-mi-este

E noapte-n inima ta mamă și pânză de păianjen pe-ai tăi sâni iubito eu iarăși plutesc flux și reflux încontinuu mareea îmi spală plămânii de respirația orașului plăpând de două veșnicii