Poezie
Eu sunt a nopții
1 min lectură·
Mediu
Mi se trezise sufletul în miez de noapte.
Îi era foame,
Îi era sete
De apă, de iubire și de fapte.
\"Vreau să creez!\", m-am pomenit rostind mocnit, în șoapte.
M-am ridicat
Și m-am văzut
Trecând pe căi de miere și de lapte.
Dar dimineața a venit apoi furioasă,
Iar omul meu se deșteptase
Și-mi netezi avântul cu-o sabie păcătoasă.
\"Cine sunt eu?\" am spus, cu vocea mea fricoasă
Și am căzut, privind pe geam,
Lăsând pe chipul meu o ultimă grimasă.
Eram captivă-n ziuă, și ochii mă dureau
Iar sufletu-mi și vrerea-mi nu se mai împăcau.
Printre clipiri, vedeam neclar trei fețe mate:
Omul din mine, ziua... și dulcea noapte.
013347
0
IA