Eu sunt a nopții
Mi se trezise sufletul în miez de noapte. Îi era foame, Îi era sete De apă, de iubire și de fapte. \"Vreau să creez!\", m-am pomenit rostind mocnit, în șoapte. M-am ridicat Și m-am
PEPavel ElizaMust
Am fost cu tine și cu toamna Pe stâncile calde, uscate, și am băut tustrei din mustul Viilor necoapte. Dar toamna fu de dimineață Și anină în crengi cu frunze Ispite acre cu dulceață Și căni
PEPavel ElizaIerni care vor fi
Afară miroase-a lemn și-a fum Iar cosițele sunt împletite-n flori uscate - Cosițe ale zânelor, Cosițe ale vântului, Cosițe ale soarelui de iarnă. Afară-i cald, ieșim în halate Ca vântul să
PEPavel ElizaCantece
Norul privește de peste stânci, Porțile scârțâie-n plânset de prunci, Și printre sălcii, cântă Orfeu... Ne cântă din lira lui sacră, de zeu. Vântul se clatină beat printre
PEPavel ElizaNepasare
Când îmi strig, la miezul nopții, Melancolicele gânduri, Tot așa rămâne satul- Fără cântec, fără fluturi. Și când mă arunc în lacrimi De pe stâncile de gheață,
PEPavel ElizaBacovia
În seara precedentă Bacovia am citit... Și-o ploaie abundentă Pe loc m-a risipit În mii și mii de gânduri Prea triste și amare... Credeam că este toamnă Și corbii-i auzeam... Cu fața
PEPavel Eliza