paula gina sabau

Pacat,durere,lacrimi ghemuite la tulpina lumanarii-prefacute in mireasma-mparateasca,din Iubire.Superbisim,axiomatic inceput de drum.Felicitari,peripateticule!

Spatiul poetic tragic creat in jurul imaginii-simbol,de profunzime pascala,Mama-Fiu, defineste versul sibicean in aceasta Sambata a Tacerii Indurerate,ca pe o rasfirare in caliciul florii de cires crescute sub icoana Maicii Domnului.Daca mi-ar fi iertata indrazneala mintii,as da raspuns intrebarii \"Ce folos are omul din toata truda lui sub soare?\"(Ecclesiastul,1-3) si as incerca in veche si cuminte traditie ortodoxa sa respir \"mirosul de buna mireasma\"al \"Epistolei\".Atat.De as rosti-o,s-ar risipi.De-as murmura-o,m-as regasi.
Lumina Invierii sa va bucure sufletul,Poet-Iconar!

Ca pe o taina a nuntii nenuntite simt acest susur.Ce inventiva e iubirea! Puritate a gandului ce transcende pacatul,El si Ea,pe de-a-ntregul,intr-o calatorie mistica spre \"iarba rastignita\"...Smerenie-numele tau e Poezie.Ca pe o rochie de mireasa imbrac acest dar minunat potrivit Saptamanii Patimilor.
Multumesc,domnule Sibiceanu.

Concluzie...iarasi trista,in ritm sacadat si rece a unei lumi intoarse pe dos,retragere smerita si ferma in acelasi timp.Armonii pe ritm de cybersoul intr-o oaza de singuratate?Fascinanta provocare! Cum e?Ce-auzi?Ce vezi,Inteleptule-vagabond?

Ce larg si trist e versul dublat de caleidoscopul Timp-Netimp.As identifica,daca-mi permiteti ,Timpul Lui-constanta a fiintei- si netimpul nostru-masura a pacatului.Doua milenii de oarba ratacire?Si unul macar de-ar fi care sa fi inteles,nu e degeaba jertfa!Cred in acel Unul si ma inseninez cu frunze de finic.Rezonez la versuri rupte de \"pacatul din oase\",sunt singurele care ne conecteaza la esente.Asteptam de mult timp sa pulsez pe margine rasucita -plesnita a pacatului si a mantuirii.
Drept si curat ati scris,dar trist...foarte trist.
Multumesc.

sevele pot renaste oricand,domnule Sibiceanu.Trebuie inlaturat doar ceaiul si pastrate furnicile,dragile,delicatele,sublimele.Ele sunt o poveste in poveste.Raspunsul dv anticipeaza revenirea in forta,tonifianta,dupa o asa-numita ratacire extatica.

Tensiuni vibratile in distihuri oximoronice ce expiaza pulverizate in final.Intr-adevar,ne risipim intr-o mie de chipuri...Pacat ca sevele se pierd in lumina ceaiului...