Proză
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
Fragment de roman
8 min lectură·
Mediu
Ultimul mesaj, promit. Am găsit la reciclare povestirea de care ţi-am spus. Am trimis-o prietenei mele. I-am spus că-i trimit o povestire pe care am primit-o şi eu. Nu i-am spus că e scrisă de mine. M-a sunat şi mi-a spus că i-a plăcut foarte mult şi a plâns. Mă amuz, eu nici nu ştiu să scriu, am scris doar pentru mine. Îţi trimit şi ţie câteva pasaje, poate nu ar trebui acum, dar ţi le trimit totuşi apoi nu te mai deranjez, oricum acum nu îţi sunt decât o simplă cunoştinţă.
Sunt pasaje diferite:
"A trecut ceva timp de când cei doi nu s-au mai întâlnit. El s-a cufundat în scrierile lui, scrierile în care îşi găseşte un adevărat refugiu, scrierile care i-au adus liniştea sufletească şi în care şi-a exprimat atât de bine trăirile lui.
......................
Liniştea era apăsătoare şi grea, mult prea grea. Se mai auzea doar râul, râul pe care ea îl iubea atât de mult, era la fel de fermecător şi de pur.
- Mi-am pierdut iubirea, mi-am pierdut dragostea, mi-am pierdut o parte din sufletul meu, care, de acum încolo va fi mereu înjumătăţit.
....................................................
- Te iubesc, draga mea! Ţi-am înţeles zbuciumul sufletului tău, ţi-am înţeles lacrimile care îţi curgeau mereu pe obraz, ţi-am înţeles tristeţea ta apăsătoare. Te iubesc mult, draga mea şi să mă ierţi că toate astea le-am înţeles prea târziu!"
Cred că nu e bine că ţi-am scris. Nu e cine ştie ce, iar acum nici nu mai contează, te las, scuze!
- Mulţumesc! Aş fi vrut, mi-ar fi plăcut să citesc toată povestea.
- Ti-aş trimite umila mea povestioară, dar nu e făcută pentru capacitatea ta intelectuală, e slăbuţă. Eu am scris doar să mă descătuşez de toată suferinţa mea. Personajul meu e aşa cum sunt eu, iar ţie, asta nu ţi-a plăcut deloc. Sunt prea sensibilă, prea fragilă, prea melancolică. Eu nu ştiu să scriu, dar eram supărată şi voiam să mă eliberez cumva de suferinţa mea. Dacă ai s-o citeşti vei vedea exact femeia care nu ţi-a plăcut şi care a fost înţeleasă prea târziu. El, l-a sfârşit, a înţeles totul. Din păcate există femei care, dacă se leagă de un bărbat, se desprind foarte greu de el. Eu aşa m-am legat de tine, acum sunt în convalescenţă şi încerc să-mi revin. Are multe greşeli. Am scris 50 de pagini în două nopţi. Azi am fost în oraşul în care m-am născut, care e şi oraşul tău. Mi-am amintit de părinţii tăi. Îmi venea să cumpăr un buchet mare de flori mamei tale, să merg să i-l dăruiesc, mulţumindu-i că te-a născut şi pentru cum te-a crescut. Dar nu poţi merge aşa în casa femeii, mai ales acum. Tu ţi-ai ales drumul, un pic nu a fost cinstit că nu mi-ai spus că ai pe cineva şi eu tot scriam. Oricât aş suferi, dacă cineva nu mă mai doreşte nu îl deranjez, iar tu dacă îmi spuneai mai demult că eşti cu cineva nu te mai deranjam. Ţi-am scris pentru că voiam să-ţi dau un răspuns, altfel n-o făceam.
- Tocmai asta aş vrea să citesc, superba ta sensibilitate şi talentul excepţional la scris, şi nu o spun pentru prima dată şi nici pentru ultima. Nu mă interesează greşelile, când ai scris 50 DE PAGINI în două nopţi!!! cum să nu ai greşeli, dar altceva este minunat, sunt sigur, în povestea ta. Draga mea, eu nu mi-am bătut joc de tine niciodată, ţi-am înţeles reacţiile, m-au supărat uneori, dar nu pot să ţin mânie pe tine. Nu te-am urât niciodată, să fii sigură de asta, te-am iubit mereu, chiar dacă am refuzat să-ţi mai scriu. Nu mă joc cu simţămintele tale, te preţuiesc la fel de mult ca înainte, dar mi-e teamă să repet experienţa anterioară cu tine. Suferinţa ta mă doare, cum ar putea să fie altfel după toate orele petrecute împreună, după toate nopţile de vis când eram doar noi doi, chiar dacă, doar în virtual? Gandeşte-te la ce ai de făcut, continuă-ţi programul, fă tot ce ţi-ai propus, cu boala, cu şcoala, cu dinţii, cu părul, şi lasă lucrurile să meargă de la sine, cât de repede, dacă mai vrei, ne vom întâlni. EU NU TE URASC! Să fii convinsă de toate gândurile mele bune. Te sărut, cu drag!
- Mereu vei rămâne scriitorul meu preferat. "Cine te-a iubit? Cine te-a iubit? Când a fost şi rău şi bine? Cine te-a iubit? Cine te-a iubit? Cine a fost fericită"-Dan Spătaru.
"Ţi-am adus un măr, e de la noi de-acasă....Ţi-am adus un măr, sa fii tot mai frumoasă... Ţi-am adus un măr, să-l duci frumos la gură....Ţi-am adus un măr, e mărul din scriptură" ...GRIGORE VIERU
*
- bună seara! ce faci?
- Vreau să mă apuc de gătit
- spor la treabă!
- Mulţumesc! o seară bună să ai, te simt foarte tristă şi nu vreau să-ţi primesc energia negativă, am şi eu destul de multă, nu mai pot să împrumut de la nimeni.
- eu sunt foarte bine, azi am avut un examen şi mi-a mers bine, chiar sunt ok, îmi pare rău pentru tine, sper să-ţi revii!
*
- Bună dragul meu prieten! Sper că eşti bine şi ai o stare bună de spirit.Astăzi a fost superb afară. Am stat ore în şir în grădină uitându-mă la un copac înflorit. E singurul care a înflorit, restul nici nu au înmugurit. De-am fi şi noi oamenii ca şi copacii, să prindem viaţă, să ne bucurăm de ea, să ştim s-o trăim, dar ne cramponăm de lucruri mărunte şi aiurite, lucruri care nu ne aduc bucurii. Ne facem case cât mai mari, în loc să ne facem o casuţă, iar curtea să fie plină de iarbă şi copaci. Nu ne prea place viaţa, doar credem că ne place.
Dragul meu, ultimul mesaj cu transmiterea de energie negativă a fost puţin deplasat, nu încerc să-ţi transmit aşa ceva, mai ales acum că drumurile noastre s-au destrămat, nu am cum să-ţi transmit energii negative. Uneori suntem trişti şi avem nevoie de oameni dragi lângă noi, ei ne pot reabilita, pentru că şi ei pot fi trişti şi la fel le vom da o stare de bine. O seară frumoasă şi bucură-te dacă vezi un copac înflorit!
Am adunat prea multă suferinţă şi vreau să mă desprind de toate astea. Nu mai vreau să trăiesc din trecut. Îţi doresc tot binele din lume, iar cea care ai spus că îţi dă energii negative nu-ţi va mai scrie niciodată.
- Îţi voi răspunde pentru ultima oară, dacă nu-mi vei mai scrie. Suferinţa în sine este o sursă puternică de energie negativă. Suferinţa ta este devastatoare pentru tine, nu ai altă preocupare decât suferinţele tale, istoricul lor şi viitorul ameninţător. Toate astea ar fi fost suficiente să transmită o energie negativă foarte puternică, dar, mai mult decât atât, tu sporeşti aceste unde negative prin repetarea nesfârşită a aceloraşi lucruri, valori ale parametrilor medicali, incertitudini esenţiale, sau doar părelnice, nefundamentate, oricum, amplifici mult puterea emiţătoare. Crede-mă, nu-mi bat joc de tine, eşti o femeie foarte inteligentă, ar trebui să înţelegi ce-ţi spun, dar, probabil, suferinţele tale reale îţi întunecă raţiunea, este firesc, eşti foarte sensibilă, judeci cu inima, aşa că nu poţi înţelege totul. Când te-am rugat să faci ceva pentru tine, chiar asta voiam, nu am reuşit să-ţi înving energia negativă, dorinţele mele, atâtea câte mai erau pozitive, neafectate de mizeriile din viaţa mea, au fost învinse de puternica ta energie negativă, distrugătoare, care nu-ţi va permite nici ţie să ieşi la liman, vreodată, să trăieşti cu adevărat, şi nu spun asta ca şi cum eu aş trăi , dar măcar încerc. Este opţiunea ta, eşti o femeie liberă, inteligentă şi foarte talentată. Să-ţi dea Dumnezeu tot binele ce ţi-l doresc eu, şi vei fi super bine, crede-mă! Să fii fericită!
- În mare parte ai dreptate, de aceea m-am gândit că cel mai bine e să plec de pe acest pământ. Vreau linişte şi cu siguranţă în lumea asta n-o găsesc.
- Nu-i o soluţie, vei merge când va veni vremea...
- Oricum, semănăm mult. Am nevoie de tot ce îmi scrii, chiar şi de criticile tale, vreau să mă schimb. Trebuie să luăm ce mai găsim bun în viaţă, chiar şi separat, cel puţin ne scriem. Duşurile tale reci, deşi mă enervează, îmi fac bine. Tu mă cunoşti cel mai bine. ce faci?
- Am terminat de mâncat.
- Să nu-mi spui că ai mâncat ciuperci? adică şniţele de ciuperci
- Nu
- Foarte bine, că aveai un cerşetor la uşă.
- Îi dădeam un şnitel şi pleca, unde eşti?
- Acasă
- Şi de ce scrii pe telefon?
- Pe telefon merge mereu net-ul, laptopul nu îl ţin tot timpul deschis. Am ajuns la laptop deoarece vreau să-ţi scriu ceva şi pe tastatură scriu mult mai repede.
- Aştept, scrie-mi!
0090
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Pietraru
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 1.475
- Citire
- 8 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Pietraru. “Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-pietraru/proza/14199522/nefericitilor-nu-le-e-frica-de-moarte-vol-i-vieti-paraleleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
