Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I - Vieți paralele

Doria a intrat în viaţa mea tot pe uşa virtuală, în paralel cu Maria, dar şi cu Ana, mai târziu, rămânând şi azi tot în zona virtuală, o femeie inteligentă şi talentată, cu o sensibilitate şi o forţă analitică de invidiat, dar şi cu o precizie a raţionamentelor deosebită, câteva cuvinte de salut, răspunsul le fel de formal, într-o seară de iarnă. Şi mai e ceva, o eleganţă a scrisului care m-a cucerit de la primele rânduri. - O nouă şi frumoasă zi! Şi evenimente care să te apropie de visele tale, să-ţi împlinească aşteptări şi să-ţi contureze certitudini! Gând de bine! Ascultă asta, dacă ai timp, şi gândeşte-te la cine vrei tu!... Gerard Joling - Stay In My Life - În primul rând îţi spun sărut mâna! Apoi îţi mulţumesc pentru popasul pe pagina mea, şi, cu toată sinceritatea îţi spun că nu voi asculta ceea ce mi-ai sugerat, deoarece am o problemă tehnică şi nu pot deschide youtube. În rest, gândul tău de bine mi-a adus o rază de soare. Gânduri bune şi de la mine! - Mulţumesc mult pentru mesaj, gândurile bune şi pentru detalieri! Asta îmi arată că m-ai luat în seamă, cu adevărat! Îmi pare rău pentru piesă, fiindcă era frumuşică! Să ai ziua şi weekendul pe care ţi le doreşti! * - Doria, ştii care este cea mai mare problemă... suntem foarte departe, crede-mă, este cea mai mare problemă. Eu nu mai vreau iubire prin corespondenţă, sau la fără frecvenţă. De aceea sunt acum singur. - Eu m-am învăţat cu gândul că nu-ntotdeauna ceea ce îmi este cel mai aproape fizic, îmi poate intra şi cel mai decisiv în suflet! De-asta mai bântui, în căutările de pe aici, şi printre oameni aflaţi la mai mare distanţă! Mă tem, exclusiv, de distanţele afective. Pentru distanţele în km există soluţii! Şi ştii şi tu asta! Iar când întâmplările sunt norocoase, de ce distanţele ar trebui să fie cele care hotărăsc?! Bineînţeles că nu vrei (cine ar vrea?!) iubire prin corespondenţă sau la f.f.?! Dar fiecare îşi ştie ale lui. Îţi doresc mult noroc şi sărbători fericite, în armonie, linişte şi belşug! Alături de oameni dragi, neapărat! Altfel, sărbătoarea nu e decât un fals şi-o traversare prin tunel de întuneric, spre zările unui nou an! - Ai multă dreptate Doria, de fapt pur şi simplu ai dreptate, dar eu nu mai am timp, fizic nu mai există timp pentru mine să depăşesc distanţe mari cu viteze normale. Pentru că scrii într-o limbă română frumoasă, elegantă şi corectă, te-aş ruga să rămânem un fel de prieteni, virtuali. Poate mai vorbim din când în când... Cu drag! - Mulţumesc tare mult! Te rog să mă crezi că şi pentru mine, timpul e un fel de duşman, mi-e tot mai greu să mă afund în dialoguri care nu duc nicăieri şi nu promit nimic decât o umplere a timpului. Prefer să mă lupt cu distanţele, s-ar putea să le înving, măcar e o încercare ce ştiu/decid spre ce merge, sau măcar încearcă să meargă! Eşti o excepţie, căreia îi promit o atenţie în sensul acestui virtual, pe care îl evit, cât pot. O afundare într-o lume amăgitoare cum e acest virtual, nu-mi doresc. Simt că multă lume îi este victimă. Şi-n loc să se bucure cu adevărat de viaţă, de iubire, de un om real, mulţi uită de ei pe aici, din păcate. - Mulţumesc şi eu! "Şi-n loc să se bucure cu adevărat de viaţă, de iubire, de un om real, mulţi uită de ei pe aici, din păcate." Vezi ce înseamnă timpul şi spaţiul??? - Nu timpul şi spaţiul sunt de vină, ci indecizia, egoismul, aşteptările şi căutarile fără capăt, viaţa lăsată să curgă haotic, supunerea omului unor împrejurări vitrege (in loc să le învingă). Când iubeşti cu adevărat, nu te laşi pradă unor km, care să dicteze ei sensul şi dimensiunea iubirii, trăirii tale. Găseşti un loc, în spaţiul tău, şi omului alături de care vrei să fii, sau îţi găseşti tihna în spaţiul lui! În afară de lipsa iubirii, nimic nu poate despărţi , în mod real, doi oameni care vor să fie împreună! Există posibilitatea comunicării, astfel încât, în momentul în care se văd, cei doi ştiu multe lucruri unul despre celălalt, dacă gândesc asemănător, dacă au preocupări comune, dacă-i leagă, cât de cât, felul de a fi. Şi, da, există nişte costuri, până se cunosc puţin mai bine! După care, dacă nu se gândesc, niciunul dintre ei, doar la o relaţie sporadică, întâmplătoare, gen aventură, îşi fac loc unul în viaţa celuilalt, anulând costurile. - Te înşeli Doria, şi tu ştii asta. Ai dreptate doar principial, în mod real sunt mulţi factori ce despart doi oameni, factori asociaţi timpului şi spaţiului, care generează "costuri" materiale de nedepăşit. Ştiu ce spun, crede-mă. Îmi place ce spui tu. Eşti foarte tânără în credinţe, convingeri, foarte proaspătă. Eu sunt mai blazat, am făcut pasul înapoi de ceva vreme, retragere în singurătate, poate înţeleaptă, dar sigur insuficient de înţeleaptă. Mai mult ca sigur protectoare, autoprotectoare, poate egoistă, sigur autoegoistă, dacă se poate spune aşa. Bucuriile îmi sunt rare, şi discuţia de azi cu tine a fost pentru mine aşa ceva - o bucurie de seară - Mă lupt să nu-mi pierd credinţa, nu mi-e deloc uşor! Dar ştiu cât de frumoasă poate fi o relaţie întregitoare, câtă bucurie poate aşterne peste suflet şi asta mă mobilizează şi să merg înainte şi să cred! Singurătatea este şi "pedeapsa" mea. O urăs, o urăsc, o urăsc! Eu sunt o fire sociabilă, afectivă, îmi place mult să comunic cu cineva drag şi-apropiat, ori tăcerea în care m-am scufundat, tocmai asta nu-mi oferă. Dar, există, câte o cumpănă în viaţă! De va fi să fie puţin noroc, poate reuşesc să o depaşesc! Niciodată retragerea în singurătate nu e o soluţie pentru fericire, nici pentru vreo bucurie! E necesară, însă, câteodată, ca să te aduni, să-ţi aşezi gândurile în forme potrivite, să le cauţi drumul spre încărcătura visată, împlinitoare. Singurătatea poate fi doar un popas într-o viaţă normală. Singurătatea te protejează de eşec sau de unele dezamăgiri, dar îţi împovărează sufletul cu altele, la fel de greu de dus. Mulţumesc pentru gândul bun, apreciativ din final, pentru disponibilitatea de a comunica, de astăzi, şi cu mine, cea de departe!!! Şi mie mi-a făcut plăcere dialogul cu tine! - Cu voia ta, mai vorbim, Doria. Gânduri bune! - P.S. Ce zodie eşti?... Şi gata, nu te mai sâcâi! -Sunt taur. 22.04.1958 - Mă gândeam eu, cum de reuşim să ne înţelegem atât de bine (chiar daca avem şi puncte de vedere diferite)! Deci, iată, una (doar una!) dintre explicaţii! Şi eu sunt tot taur! O seară frumoasă şi-o duminică binecuvântată! - Mulţumesc mult, la fel şi ţie, poate vorbim şi mâine seară... * - La Mulţi Ani, cu credinţă, iubire şi speranţă pentru România! O ZI ANIVERSARĂ MINUNATĂ! În ziua de 1 Decembrie nu i-am răspuns. * - Bună seara! "Mâine seară" nu ţi-am deschis uşa, n-am deschis nimănui, poimâine seară - adică azi - îţi mulţumesc pentru urări. - Aşa ţi se întâmplă ţie, câteodată/sau deseori(nu ştiu!), nu ai chef /timp de nimeni?! Sau eşti, exclusiv, atunci, al uneia?! Cu plăcere ţi-am urat!