Paul Mircea Iordache

Deținut sezonier: Cătușe de-omăt, puse de Iarnă pe ram – brad înzăpezit. Prima ninsoare: Neaua inundă, pas cu pas, peisajul – Toamna se-neacă. Fratricid cromatic: Galbenul

Micropoeme (4) Albastru marin revărsat în Univers – Sabin Bălașa. Hidrofilie Munții beau norii și-i picură în peșteri ce nasc izvoare. Orgă născută din lacrimi împietrite –

câmpul de luptă – ei încă sângerează prin macii-nfloriți adieri de vânt scutură floarea de mac – creolă dansând peste pârâu, doi mesteceni îmbrățișați – amor vegetal jocul

cercei reginei – albine-bijutier prelucrând polen flori de mac ieșind prin casca ciuruită – răsar eroii un clopot chemând de dincolo de zare – nemărginire o turlă de-argint prin

balerini de-oțel mânând foc prometeic – căi de lumină funigei pe-arbuști – la marginea crângului, mirese-n horă gata de atac, lăncieri încolonați – un pâlc de trestii iubiri

brândușe-n omăt – primăvara și iarna în luptă dreaptă un geometru – păianjen într-un hexagon pe discul solar un roi de îngeri se scaldă-n cristelnițe – flori de magnolii cu

fără de izvor bătrâna râpă din deal – plâng paparude Eol și Neptun aruncă furtuni spre Ra – revanșa ploii privind spre pământ floarea soarelui coaptă – zână smerită mereu

de pe culme umbrele se scurg în râu – inundând chindia cețuri în zare – un vârtecuș aduce năvalinic toamna toamnă aurie – după sărutul solar viile-s în transă ca un prunc la sân –

Micropoeme (23) o nouă toamnă pune anii mei la teasc – curg doar primăveri. ochii ielelor sub coronițe de spini – porumbe negre barzi neliniștiți așteptând zăpezile – Crăciun fără

cronofagie – ciupind din zori de ziuă gaițe la post toamnă târzie – și alesul oilor se pierde-n în ceață frunzele toamnei căzând în veșnicie – apus de soare o știmă blondă cu păr

noapte polară – aurora deschizându-și evantaiul scrutând punctul de întâlnire-n infinit – ultimul vagon corul broaştelor dinspre lacul cu nuferi – noapte de vară castel de nisip cu

Botez în ierburi – spiritele nopților devin licurici. Sfârșit de august – licuricii veghează sufletul verii. Decepție la vârsta de cinci ani: Sunt decepționat – tăticu a lansat cărți

visând mângâierea susurului apei – albie seacă sub o frunză apare iar soarele – omidă la lucru câinele babei amușinând pe-o frunză – omidă la plajă liniștea toamnei – țipătul

un mormânt comun strivit sub pașii noștri – frunzișul toamnei stânci scrijelite de curgerea timpului– scris megalitic soarele jucând v-ați ascunsa-n chindie – drum printre dealuri