Poezie
Dragoste cu pământul
1 min lectură·
Mediu
Fac dragoste cu pământul de fiecare dată când îmi sărută somnul,
Gustul și culoarea buzelor mele își găsesc vecinătatea humoasă
Când fac dragoste până în zorii descifrării memoriei albe,
Până când… ne găsim împliniți în cuvertura noastră
Fericiți… de zidirea pe ulciorul fierbinte de nămol
Într-un spațiu în care nu mai simțim căderea
Urcând și coborând în gol.
Fac dragoste cu Terra și o las și o las cu pântec crud,
Cu un boț humuleștean de blond poveste
Într-un gol a unui trunchi de dud.
Pământule aștept să mă mai chemi în patul tău de carne
Și din potir să bem un pic de sânge albastru vânt,
Poemele noastre să-ți recit, despre căderea în spațiul cel cu oase
De unde cheia deschide huma și tu mă naști
Întruna.
Să-ți pui rochia croită noaptea, de sora ta, dragul meu pământ…
Când ne vom mai întâlni.
001.478
0