PSPaul Gabriel Sandu
Verificat@paul-gabriel-sandu
Resitapaulgsandu.wordpress.com
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Perfect rotunda aceasta opera bufa in 6 acte. Am avut, citind, senzatia, ca epigramistul se joaca imitandu-i ba pe Goga (1), ba pe Eminescu (2) recurgand, in final, la un allegro ma non troppo aproape simbolist, ca sa incheie, apoteotic, cu un ton de \"colinde, colinde\". Nu stiu exact cum se judeca o epigrama. Sase chiar nu stiu cum se judeca. Oricum ar fi, dupa standarde formale, sau dupa complexitatea, stratificarea si diversitatea ironiilor si a umorului, eu gasesc aceasta \"hexagrama\" foarte reusita.
Pe textul:
„Cu șase am intrat eu în... Gura Humorului" de Ica Ungureanu
0 suflu
ContextEu raman, dupa lectura, cu folosirea inovatoare, perfect reusita a minusculului cuvant \"cat\".
Pe textul:
„Malfunction" de Traian Rotărescu
0 suflu
ContextPe casa de un miliard
fiscul a pus de azi sechestru
tot azi, jucand un biliard
aflai: de vina e Basescu!
fiscul a pus de azi sechestru
tot azi, jucand un biliard
aflai: de vina e Basescu!
Pe textul:
„Succesiune după părinți" de Gârda Petru Ioan
0 suflu
ContextUn poem reusit, alternand secvente lirice cu fragmente ironice, sau pline de cinism. Ca un colaj de fotografii, dintre care unele abia mai pot fi presupuse, ca niste taieturi din ziare. Nimic coerent, cum aflu chiar din text, si cu toate astea, in reflectiile despre \"proasta de Penelopa\" si mai ales in finalul in care cuvantul \"dragoste\" apare cu o stridenta formidabila, impunandu-se cumva in ansamblul colajului, se simte urmele unei tristeti, ale unei pierderi de neformulat si la fel de greu de suportat. Ar fi multe de spus, si ar fi o steluta de dat.
Pe textul:
„acesta este un medicament" de Anca-Iulia Beidac
0 suflu
Contexttac-tic-toc. sacrificiu pentru tara
Din casa de un miliard
Fratele meu a luat un toc
Iar eu vopseaua de pe gard;
Restu´ a luat Guvernu´ BOC
Din casa de un miliard
Fratele meu a luat un toc
Iar eu vopseaua de pe gard;
Restu´ a luat Guvernu´ BOC
Pe textul:
„Succesiune după părinți" de Gârda Petru Ioan
0 suflu
Context\"cand spre tine ma-ndrept\" trebuie scurtat, altfel strica tot.
Pe textul:
„scrisori barbare (II)" de Ioan Ivașcu
0 suflu
ContextDa. Finalul e, fara discutie, o reusita. Direct, concis, perfect liric in exclamativitatea si interogativitatea lui.
Pe textul:
„Cântec" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextPoezia e cuceritoare prin ritmul interior si prin melancolia difuza, tinuta perfect sub control. Dimensiunea ludica o salveaza de patetic, iar versul \"vor aseza degetul pe semn si vor spune: aici e!\" are ceva dintr-o profetie a vechiului testament.
Ar fi unele lucruri, desigur, care nu suna perfect. Cum e justificatorul caci din pen-ultimul vers. Exercitiul ultimului vers, topirea in creta, mi se pare iarasi complicat.
Mai trec,
Paul G.
Ar fi unele lucruri, desigur, care nu suna perfect. Cum e justificatorul caci din pen-ultimul vers. Exercitiul ultimului vers, topirea in creta, mi se pare iarasi complicat.
Mai trec,
Paul G.
Pe textul:
„Cretacic târziu" de Călin Sămărghițan
0 suflu
ContextTitlul mi se pare nepotrivit si fortat pentru poezie. Oricum, nimeni nu se pricepe la titluri. Am greutati, apoi, cu prima strofa, si, intr-o masura, si cu a doua. Nu pricep contextul si ricosarea glontului. \"Cel ce urmareste, etc.\" mi se pare nepotrivit pus in versuri, ca o bunica imbracata in crinolina. Dar apoi totul se deschide in versul si jumatate din inceputul celei de-a treia strofe. De departe, cea mai mare reusita a poeziei. De fapt, cuvintele alea, cateva, sunt poezia din poezie. Daca ai mai gasi inca 9 si o virgula buna, ca sa \"rezumi\" primele doua strofe, ar fi formidabil.
Pe textul:
„în zona falsului " de Silvia Goteanschii
0 suflu
ContextCe viziune apocaliptica! Nici nu stiu ce sa culeg mai intai: rescrierea mitului pesterii, frustrarea care poate fi citita in palimpsest, si care e precedata de denigrarea, cumva de dragul spectacolului, a poetului. Nu ma pot opri sa constat cat de dur suna cuvantul \"maimute\", chiar in acest context.
A scrie e, pana la urma, o forma de auto-flagelare. E o forma de a ajunge la celalalt pe ocolite, de a iubi si de a muri pe ocolite. Deci de a trai pe ocolite. Pana la urma actul de a scrie se autogenereaza din aceasta frustrare. Se autoreitereaza.
E clar ca actul trairii e desincronizat de actul hermeneuticii poetice. E clar ca amandoua in acelasi timp nu se poate. Oricat am incerca, prin scris, sa sarim peste umbra asta. Dar, traind numai, in lipsa \"hermeneuticii poetice\", sfarsesti prin a fi, de fapt, trait. Chiar si in modul cel mai sincer.
A scrie e, pana la urma, o forma de auto-flagelare. E o forma de a ajunge la celalalt pe ocolite, de a iubi si de a muri pe ocolite. Deci de a trai pe ocolite. Pana la urma actul de a scrie se autogenereaza din aceasta frustrare. Se autoreitereaza.
E clar ca actul trairii e desincronizat de actul hermeneuticii poetice. E clar ca amandoua in acelasi timp nu se poate. Oricat am incerca, prin scris, sa sarim peste umbra asta. Dar, traind numai, in lipsa \"hermeneuticii poetice\", sfarsesti prin a fi, de fapt, trait. Chiar si in modul cel mai sincer.
Pe textul:
„cititorul" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextE un text foarte bun, foarte agil, care controleaza ironia la perfectie, fiind, in acelasi timp, depotriva liric. Imbinarea dintre ironie si lirism mi s-a parut intotdeauna foarte greu de obtinut. Imi place mai ales strofa a patra, cred, cea de patru versuri, incepand de la care concentratia scade si gradul si poezia e indoita cu ceva apa. Totusi, marturisesc ca ma pregateam sa ofer o steluta acestei poezii, insa finalul cu holograf si tot tacamul mi s-a parut prea de tot. Eu zic sa refaci partea aceea, caci acolo poezia nu tine, si e pacat de ce ar fi putut sa fie. Cred ca poezia asta ar putea fi mult mai mult.
In consecinta, o sa pastrez steluta, dar o sa-ti ofer felicitarile mele. Cred, daca m-oi price cat de cat la chestiile astea - ca ai ceva sange de scriitor.
In consecinta, o sa pastrez steluta, dar o sa-ti ofer felicitarile mele. Cred, daca m-oi price cat de cat la chestiile astea - ca ai ceva sange de scriitor.
Pe textul:
„anti-mascism" de lupu ionut catalin
0 suflu
Contextpoezia e fara indoiala o reusita. Imi place foarte mult incisivitatea si asertivitatea agresiva a versurilor, pregnanta imaginilor (\"pisicul lingandu-se de sange\") toate in contrast cu delicatetea pusa in joc de fiecare data cand e vorba de ea. Aceasta forma de \"coincidentia oppositorum\" mi se pare foarte reusita.
Imi place ideea amortirii cuvintelor pana la trup, pana la mangaiere, surprinsa in metafora din primele versuri, imi place raspunsul la intrebarea ta, desi cred ca ar fi putut sa sune inca mai agresiv, etc.
Nu-mi place versul \"doar unul\" care e absolut in plus, iar strofa care il urmeaza mi se pare un pic prea teatrala, si iese cumva din logica de pana atunci a poeziei.
Una peste alta, e un poem reusit!
Imi place ideea amortirii cuvintelor pana la trup, pana la mangaiere, surprinsa in metafora din primele versuri, imi place raspunsul la intrebarea ta, desi cred ca ar fi putut sa sune inca mai agresiv, etc.
Nu-mi place versul \"doar unul\" care e absolut in plus, iar strofa care il urmeaza mi se pare un pic prea teatrala, si iese cumva din logica de pana atunci a poeziei.
Una peste alta, e un poem reusit!
Pe textul:
„din neamul furtunii" de Leonard Ancuta
0 suflu
Contextimi place rasuflarea taiata cu care e scrisa poezia, impresia ca masa de scris se va prabusi imediat dupa ce ai pus punct. iar ultimele doua versuri au un clinchet de apocalipsa culinara. bine insa ca manuscrisul a fost salvat.
Pe textul:
„boabe amărui" de Dely Cristian Marian
0 suflu
ContextIn afara de violenta limbajului, fragmentul nu transmite nimic.
Pe textul:
„dar până la urmă tot o să mă trezesc " de Marinescu Victor
0 suflu
ContextInteresanta constructie a poemului, cu finalul exploziv rescriind, in cheia unei frustrari reprimate, inceputul mai curand anodin.
Totusi nu pot sa inteleg cum s-ar putea visa emoticoane, si cuvantul insusi mi se pare de nedigerat.
toate bune
Totusi nu pot sa inteleg cum s-ar putea visa emoticoane, si cuvantul insusi mi se pare de nedigerat.
toate bune
Pe textul:
„azi iar nu scriu nicio poezie" de ștefan ciobanu
0 suflu
Context\"pana satul se inchina de culcare\" - foarte reusita metafora in simplitatea ei profunda. Poezia toata are o nota cumva neoeminesciana, daca asa ceva e cu putinta. Finalul insa, cred eu, ar mai trebui putin lucrat. Mai ales ca tu asezi cina dupa ceasul culcarii.
Pe textul:
„s-au născut într-un sat" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextPoemul mi se pare adunat, cu forta, din mai multe poeme neterminate ori parasite, ca un trup recompus din membrele altor trupuri si caruia ii este deschisa gura cu levierul ca sa i se insufle pneuma. Operatia nu cred, sincer, ca a fost de vreun succes. In afara de primele zece cuvinte, la care, in fond, s-ar fi putut reduce poezia, restul e de o fascinanta si aproape glorioasa inutilitate.
Pe textul:
„atenția ca mod de viață" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context\"un spam ratacitor\" - formidabil ultimul vers. Imaginea anotimpurilor care se spameaza intre ele nu mi-ar fi venit in veci in minte. Poezia are, in rest, o nota intersanta, construind un fel de amalgamare de anotimpuri, sentimente, stari, cam ca un inbox plin de spamuri.
Pe textul:
„E toamnă în februarie..." de Silvia Miler
0 suflu
ContextCopios acest antisonet si, din cate inteleg eu, usor filosofic. caci mania posibilului - \"concretizata\" prin bani - ne distruge pe toti. \"In loc de aer bani\" e versul perfect al substitutiei realului cu posibil. Caci aerul trebuie respirat imediat, e un bun care se consuma pe loc, cum s-ar zice, in timp ce banul nu e nimic altceva decat posibil, nu poate fi consumat ca atare, dar este promisiunea a tot ce ar putea fi, intr-un fel sau intr-altul, consumat.
Pe textul:
„Am două case (antisonet)" de Adrian Munteanu
0 suflu
Contextun poem rotund, perfect in rotunjimea lui, care incearca cumva sa pastreze, sa opreasca, ceea ce nu se poate pastrat si oprit. E surprinzator tonul simplu, care infloreste uneori in metaforele construite din antinomii, moartea si viata par a curge una intr-alta, ca niste fluide aflate intr-un echilibru totusi precar.
Ultima strofa mi se pare insa a se afla in confluct cu cea dinaintea ei, mult mai dramatica, care ar fi meritat poate sa incheie poezia.
Ultima strofa mi se pare insa a se afla in confluct cu cea dinaintea ei, mult mai dramatica, care ar fi meritat poate sa incheie poezia.
Pe textul:
„de veghe" de Cristian Vasiliu
0 suflu
Context