Poezie
scrisori barbare (II)
Din ciclul de poeme Între Maramureș și cer
1 min lectură·
Mediu
atinge-mi, iubito,
durerea cu ochii,
sunt tot mai departe
când tu te apropii,
mereu mai departe
pe drumuri de moarte,
ce vis ne desparte?
doar tablele sparte
pe munte ne cântă
tristețea divină
din amfora sfântă.
cu aura goală,
de fum și de boală,
profeți se răscoală
în fratele porc,
luând forma banală
a cărnii ce zboară
când spre tine mă-ntorc.
visez iar vestale
cu-albastre sandale
în albul veșmânt
al iernii ce sînt
și-ți vând iar iubire
și-aș vrea să-ți fiu mire,
dar cine mă-nșală
în zaț și cerneală
și-n pajiștea caldă
a foii mă scaldă?
27.12.2004
Moisei
013.444
0
PS