Paul Dârvariu

Țăranii nu mai cresc porci

N-au țăranii-n bătătură
Râmători, că-i mare fala,
Iar copiii n-au untură
Nici măcar să ungă școala!

Poantă forțată

Poanta asta cu untura
Mi-a părut o vorbă goală!
De fapt, care-i legătura
Între fală, porci și școală?

P.S. No offence! O poantă explicată nu e poantă! În schimb, celelalte trei catrene sunt de nota 10. Felicitări pentru premiul câștigat la Domnești, mai la vale de Nucșoara, locul în care m-am “autoexilat” în munți.

Catrenul 3 este remarcabil prin ironia lui amară.

Excepționale!
Trei, Doamnă, și toate trei!

Mulțumesc mult pentru...explicație.

Fabula o înțeleg
Și enigma o dezleg:
Te lupți cu "țânțarii"
Pe la..."comentarii"!

Mulțumesc pentru observație. Am făcut corectura necesară.

Colegilor care mă "șfichiuesc" cu "opinii pașnice"

A fost un test subtil la care
V-am provocat stimați confrați...
Deci, o iubiți!? Dar Vali n-are
Nevoie să o apărați!

De acord, dar chiar cu untură de porc, când există, de pildă, vaselină grafitată?

Pana ta lovește tare,
Nici nu știu ce să mai fac:
De-ți răspund, scriu fără sare,
Dar par ofticos de tac!

Aveți dreptate, trebuie să renunț la acest joc stupid cu accentele. Sincer, am crezut că așa (rivali/ "Vali") poanta e mai "subtilă". Se pare că nu e! De aceea, mulțumindu-i domnului Dan Norea pentru propuneri, voi face corectura necesară. Încă o dată, felicitări!

Citind "Cugetările unui val"

Ai scris exact ce-mi place mie,
La fabule nu ai rivali,
Voi cere la Academie
Plural la "val" să fie "Vali"!

Citind "Din lumea peștilor"

Fabula ce ai produs
M-a făcut să-mi plouă-n gură!
Te felicit și m-am dus
Să-mi prepar o saramură!

Mulțumesc.
Sper că în forma actuală, catrenul nu mai are probleme de ritm și rimă- cu excepția schimbării voite de accent, despre care v-am vorbit...Deși textul, tot la "Atelier" a intrat!

Dacă s-a înțeles că mă consider nedreptățit de editori, este numai vina mea. Adevărul e că mie îmi place foarte mult la "Atelier", unde am fericita ocazie de a mă întâlni cu oameni mult mai dotați decât mine în ale scrisului. De fapt, catrenul se dorea autoironic și dacă a fost perceput ca o reclamație, înseamnă că am mari probleme de comunicare.
Punctual, despre observațiile Dvs., pe care mi le însușesc în proporție de 99%, am de spus următoarele:
- aritmiile din vesurile 1 și 3 sunt reale și voi încerca să le corectez;
- am numărat de 188 ori silabele din versul 2, dar mi-au ieșit mereu 7; vă rog să mă învățați cum să le număr, ca să-mi iasă 8, cum v-au ieșit Dvs.;
- rima "minuscule/ scule", e drept, cam forțată, rezultă dintr-un joc cu accentele pe care îl practic uneori; de exemplu:
"De te străduiești un pic,
Poate-ajungi și olimpic!"
sau:
"Și cum mămăliga are
Indice glicemic mare,
E prilej de supărare
Căci provoacă îngrășare...
De-o mănânci fără control
Patul e în pericol!
(Treaba asta cu accentul
Mi-a cam compromis talentul!)"
După cum observați, chiar înainte de mi se semnala această rimă greșită, în ultimele două versuri îmi fac singur(!!!) autocritica.
În final, corectura necesară:

“La atelier!!!”

Unui editor exigent

Indulgență nu vă cer,
Dar speranțe-s minuscule:
Deși am "atelier”,
Nu sunt prea dotat cu “scule”!

Nu pot încheia înainte de a vă mulțumi pentru observații.
Cu deosebită considerație,
PD

Minunat, dar aș fi spus:

"tu ești ÎN
zbor de colibri pe
timp de ploaie"

Vă mulțumesc pentru aprecieri. Da, am un întreg ciclu/ roman în versuri despre Pamfil (de fapt, despre familia Pamfil & Măria & Gigel & Virginica, la care se adaugă, prin "adopție adulterină" secretara lui Pamfil, Micșunica). Eu cred că aceasta este o familie tipică de "Mitici" dâmbovițeni în care ipocrizia, minciuna, grobianismul sunt adevărate permanențe. Din păcate, editorului meu de pe acest site nu-i prea plac aceste "bazaconii" și mi le tot "exilează" la "atelier". Asta îmi mai taie din aripi și mă face să nu public unele texte (în general, cele mai "deocheate"), ceea ce distruge, cumva, continuitatea "narațiunii". Oricum, eu insist. Mă întreb dacă nu sunt cumva, Doamne ferește, vreun "grafoman" incurabil.
Cu stimă,
Padar

Cum să vă iau în nume de rău intervenția? Dimpotrivă, vă mulțumesc. Eu sunt un biet începător pe acest site. Stă mărturie numărul mare de texte exilate la "atelier" . Cât despre variantele anterioare, nefiind un tip prea "citit", nu le-am cunoscut. Recunosc că textul este o versificare șchioapă a unei glume (prea)răsuflate și trebuie să fac această precizare într-o vreme în care discuțiile despre plagiat sunt la ordine zilei.
Cu deosebită considerație,
PD

Unui "cârcotaș"

Generosul domn Burlacu,
Chiar de-și zice "cârcotaș",
Mi-a găsit la versuri leacu´,
Deci, e...corector fruntaș!

Stimate domnule Gigi Burlacu,
Vă mulțumesc pentru observații. Credeți-mă, simt și eu că ceva nu-i în regulă cu textele mele, dar la vârsta mea e mai greu să găsești perfecțiunea.
Mă străduiesc cât pot și îmi iau angajamentul ca, în viitor, să nu mai repet greșelile pe care le-ați remarcat.
Cu sinceritate,
PD

Stimată doamnă/domnișoară Bărgan

Vă mulțumesc pentru atenția acordată modestului meu text. Îmi însușesc cele mai multe dintre observațiile dv., cu excepția uneia: Cred că n-ar fi bine să scriu "Să m-anunți, negreșit", întrucât numărul de silabe trebuie să fie 7/7 (Să mă anunți negreșit/ Și din nou o să-l trimit).
Cât despre PS, pentru a-l înțelege, trebuie să cunoști psihologia și moralitatea întregii familii Pamfil- Maria- Gigel- Virginica, completată (prin "adopție") cu Micșunica, secretara lui Pamfil. În această familie de "Mitici" dâmbovițeni, minciuna, ipocrizia, grobianismul sunt adevărate permanențe. În cazul de față, Maria, mizând și pe naivitatea fiului său, îl minte că ar fi vrut să-i trimită bani, dar, pasă-mi-te nu a mai putut din cauză că închisese deja scrisoarea.
Vă mulțumesc și pentru sugestia de răspuns de la Gigel. Voi încerca dar nu sunt sigur că voi reuși...
Cu aleasă considerație,
PD