Scrisoarea Mariei către fiul său, Gigel

Bună ziua.

Câteva corecturi.

Aș scrie "Mai încet îți scriu și eu" în loc de "O să-ți scriu mai încet eu!", "Să m-anunți, negreșit," în loc de "Să mă anunți, negreșit,", "Să luăm o altă casă" în loc de "Să ne luăm altă casă", "Ce-i drept, e cam izolată" în loc de "E drept că-i cam izolată", "Am profitat nițeluș/ Și zilnic făcut-am duș!" în loc de "Am profitat nițeluș/ Și am făcut zilnic duș!" și "Că" ar da mai bine în loc de ultimul "Căci". Toate acestea pentru un ritm mai fără rupturi.

Pe mine nu prea m-a amuzat povestea, deși e clar pe ce mizează umorul și că prin fiecare strofă sau fragment de poezie se încearcă o nouă întâmplare sau idee hazlie. M-am întrebat apoi cum a fost scris PS-ul, odată ce plicul a fost închis fără bani, dar probabil că acesta a fost trecut pe plicul închis, pe lângă adresă.

Ar fi interesantă acum o scrisoare trimisă mamei de la Gigel care să dea un fel de feedback amuzant scrisorii, în care să se regăsească toate momentele de care a pomenit mămica, într-un alt mod, dar la sfârșit să afirme cert că nu a primit nicio scrisoare, și că vrea una, însă "înainte de a-mi scrie, mie, draga salutare/ scumpa, buna mea mămică, pune banii în scrisoare!".

Baftă și să aveți parte de istorii cât mai haioase în poezie și-n viață!

Ca modest practicant în ale umorului, apreciez prezența lui în text.
Însă, fiind poezie clasică, cu amiciție vă comunic următoarele:
sunt probleme de măsură inegală a versurilor și de ritm (ruperi dese), într-un cuvânt de prozodie.
Avantajos ar fi dacă ați "purica" textul și ați rezolva aceste neajunsuri - astfel poezia ar putea arăta mult mai bine.

Cu prietenie, un cârcotaș, truditor el însuși în ale perfecțiunii!

Stimată doamnă/domnișoară Bărgan

Vă mulțumesc pentru atenția acordată modestului meu text. Îmi însușesc cele mai multe dintre observațiile dv., cu excepția uneia: Cred că n-ar fi bine să scriu "Să m-anunți, negreșit", întrucât numărul de silabe trebuie să fie 7/7 (Să mă anunți negreșit/ Și din nou o să-l trimit).
Cât despre PS, pentru a-l înțelege, trebuie să cunoști psihologia și moralitatea întregii familii Pamfil- Maria- Gigel- Virginica, completată (prin "adopție") cu Micșunica, secretara lui Pamfil. În această familie de "Mitici" dâmbovițeni, minciuna, ipocrizia, grobianismul sunt adevărate permanențe. În cazul de față, Maria, mizând și pe naivitatea fiului său, îl minte că ar fi vrut să-i trimită bani, dar, pasă-mi-te nu a mai putut din cauză că închisese deja scrisoarea.
Vă mulțumesc și pentru sugestia de răspuns de la Gigel. Voi încerca dar nu sunt sigur că voi reuși...
Cu aleasă considerație,
PD

Stimate domnule Gigi Burlacu,
Vă mulțumesc pentru observații. Credeți-mă, simt și eu că ceva nu-i în regulă cu textele mele, dar la vârsta mea e mai greu să găsești perfecțiunea.
Mă străduiesc cât pot și îmi iau angajamentul ca, în viitor, să nu mai repet greșelile pe care le-ați remarcat.
Cu sinceritate,
PD

D-le Dârvariu! Nu aș fi intenționat nicio clipă să fac observația precedentă, dacă aș fi crezut că o să vă dezvinovățiți și să vă luați angajamente. Nu era nevoie! A fost numai o cârcoteală la un text care mi s-a părut bun – ca subiect, tratare și parte umoristică. Numai că versul clasic are niște caracteristici destul de „rigide” – apropo de prozodie. Și ar fi păcat, la umorul dovedit, să nu găsiți o formă necriticabilă. Argumentul cu vârsta și perfecțiunea este, fără îndoială, un alt semn de… simț al umorului! Mi-am permis să „lucrez” o parte din versuri, spre a vedea că se poate scrie cu prozodie corectă:

Dragul meu băiat, Gigel,

Te-am crescut de mititel,
Prin urmare, știu eu bine
Cum că semeni mult cu mine...
Totdeauna tu ai fost
(Să mă ierți) un pic cam prost
Și-ntrucât citești cam greu
Mai încet îți scriu și eu!
Gigi, plicul de la mine
De-l primești, e foarte bine.
Dacă nu îl vei primi
Cel mai bine cred c-ar fi
Să m-anunți neapărat
Și-l trimit din nou, timbrat!
Astăzi, tatăl tău iubit
În gazetă a citit
Cum că nouăzeci – procente -
Dintre crime și-accidente,
(Foarte multe, prin urmare),
Se produc nu-n depărtare,
Ci, pe scurt, la domiciliu.
Deci, făcând un mic consiliu,
Am decis noi toți, la masă,
Să luăm o altă casă:
Într-un loc mai depărtat
Și cu mult mai protejat.
Casa nouă-i minunată,
Dar e drept, cam izolată:
Chiar în mijloc de pădure,
N-are cine să ne fure.
Plus că nu-s în jur vecini
S-aibă vite sau găini!
Aici vremea este bună:
De exemplu-n astă lună
Doar o dată a plouat,
Doar că, vezi, a cam durat,
Chiar o lună a ținut!
(Mult, dar nouă ne-a plăcut...
Profitarăm nițeluș -
Zilnic deci făcut-am duș!)
De bunicu, ce să-ți scriu?
A cam decedat, de viu...
Vrei să știi cum s-a-ntâmplat?
L-am găsit, când ne-am mutat,
Încuiat în șifon’er,
Cel plasat sub recam’er.
Presupun că l-am uitat
Pe acolo - c-am jucat
"V-ați ascunselea" de zor
Și fusese-nvingător.
Dragul meu, cum ți-am promis,
Mai deunăzi ți-am trimis
Un costum gri de tergal:
Are nasturi de metal
Care sunt un pic cam grei
(Poșta costă, vrei-nu vrei).
I-am tăiat – ai presupus -
Și în buzunar i-am pus…
În sacoul de costum,
Care-i mai ușor acum!
Și să vezi ce halima:
Explodă butelia!
Când prin geamuri am zburat,
Totuși mult ne-am bucurat…

Restul de poezie nu l-am mai lucrat întrucât ați trecut la o măsură de 8 silabe a versului (o perioadă, apoi ați revenit la 7 silabe) și ar trebui schimbat mult aspectul textului, ceea ce ar duce la coruperea subiectului.
Finalul mi se pare bun – aș zice că e o construcție oximoronică – și nu face decât s-o apropie de poanta unei epigrame.

Cu stimă, un cârcotaș - bine intenționat

La aceste versuri am zbârcit-o și eu:

"Aici vremea este bună:
De exemplu-n astă lună... "
N-am "văzut" măsura de 8 silabe și nici aritmia din primul vers - "aici"!
Exact ce spuneam: meticulozitatea în versul clasic este mai mult decât necesară.

Unui "cârcotaș"

Generosul domn Burlacu,
Chiar de-și zice "cârcotaș",
Mi-a găsit la versuri leacu´,
Deci, e...corector fruntaș!

Unui "cârcotaș"

Generosul domn Burlacu,
Chiar de-și zice "cârcotaș",
Mi-a găsit la versuri leacu´,
Deci, e...corector fruntaș!
P. Dârvariu

Osteneală de prim ajutor

Am lucrat la versu-ți clasic
Cu o trusă de-ajutor,
Corectând eutanasic...
Cu o pană... și-un topor!

Altădată se făceau epistole și în comentarii. Iată cum se aplecau acum doisprezece ani membrii Agoniei să bibilească textul umoristic.

Frumoasă scrisorica lui Gigel de la mămica ajunsă din căsuța din pădure horror la spital? Voi ce spuneți, dragi steluțari din 2023? Merită acest text liric, de-un aparent simplist lirism obiectiv steluță? Mie îmi pare că merită?

Oare ce standarde poate să îndeplinească astăzi un text literar pentru a primi steluță? Înainte se muncea mai mult pe texte. Se comenta, cu maximă aplecare și aplicare a principiilor estetice, a receptării vigilente.

au dialogat atât de plâcut!

atmosfera și replicile, super!