Poezie
Tomazian
3 min lectură·
Mediu
Tomazian
Motto:
În această lume slută
Un strop de umor ajută!
Marele comedian,
Vasile Tomazian,
La gramofon ne spunea
Un scheci care prezenta
O femeie și-un bărbat
Ce la rând s-au așezat,
Ea la lână, el la ouă...
Mă jenez să vă zic vouă
Cum, pierduți în acel loc,
Se căutau reciproc!
Eu mai jos o să vă spun
Un banc tot la fel de bun.
(Supărare nu vă fie
Că l-am pus în poezie):
- Să trăiești nene Pamfile!
- Salutare, măi Vasile!
Ce mai faci, ce s-a-ntâmplat,
Aud că te-ai însurat?
- Da, nene, da-s supărat,
Că nu-s soț adevărat!
- Vai de mine! Ca bărbat,
Ai cumva probleme-n pat?
- Dimpotrivă, sunt O.K.
Și-ți mărturisesc de vrei:
Merge ceas mașinăria,
Poți să îmi întrebi soția!
Altul e necazul meu
(Să ți-l spun îmi vine greu)
O meteahnă nu mi-o iert:
Eu nu pot de loc s-o cert
Pe Florica...Orice-aș zice
La adresa ei, amice,
Îmi răspunde drăgăstos,
Cu ochii plecați în jos:
„Da, Vasile, ai dreptate,
Să-ți dea Domnul sănătate,
O sa fac cum îmi zici tu,
N-o să-ți spun vreodată nu!”
Zi-mi mata, nene Pamfile,
În fața ăstei copile,
Poți să ai temperament,
Să fii rău și violent,
S-o înjuri, să o jignești
Și la urmă s-o lovești?
- Ai dreptate, Vasilică,
Nu e o problemă mică!
Te-nțeleg, tu vrei sa fii
Ca bărbații cusurgii,
Bădărani și zurbagii,
Ce soțiile-și jignesc,
Le lovesc, le prigonesc,
Nu le-aduc măcar o floare,
Ba, le calcă în picioare...
Vrei sa fii (am constatat)
Un bărbat adevărat,
Un macho, bad boy, în fine...
Fiind mai bătrân ca tine,
Îmi permit să-ți dau un sfat,
Să-l aplici imediat,
Căci Pamfil bine te-nvață:
Du-te repede la piață,
Cumpără un pește bun,
Crap, șalău sau chiar morun,
Te întorci urgent acasă,
Trântești peștele pe masă
Și-i spui nevestei răstit
„Într-un ceas mi-ai pregătit
Din acest pește frumos
Un prânz bogat și gustos!”
Apoi ieși (nervos, vezi bine)
Trântind ușa după tine...
Te întorci c-o întrebare:
„Ce-avem astăzi de mâncare?”
Dacă-ți spune „Numai ciorbă!”
Nu te mai întinzi la vorbă,
Ci răcnești că ți-ai dorit
Să mănânci pește prăjit...
Orice mâncare-a făcut
I-o respingi de la-nceput,
De-i prăjită, de e fiartă,
Vei avea motiv de ceartă!
Peste-o săptămână (joi)
Se-ntâlnesc din nou cei doi.
- Vasilică, azi constat
Că ești și mai supărat.
- Da, sunt tare necăjit...
Exact cum m-ai sfătuit,
I-am adus un pește mare
Și-am urlat: „Să-mi faci mâncare!”
- Bravo! Ai continuat
Așa cum te-am învățat?
- Stai să vezi...După un ceas
Am intrat pufnind pe nas
Dar Florica, drăgăstoasă,
M-a și așezat la masă:
„Vasilică, dragul meu,
Să gătesc nu mi-a fost greu,
Uite, pân’ să-mi spui vreo vorbă,
Eu iți pun in față ciorbă,
Icre-tarama, chiftele,
După rețetele mele,
Saramură, borș, plachie,
Ți-am făcut chiar și piftie
Și vei servi, negreșit,
Mai apoi pește prăjit…
După poftă, dacă vrei,
Poți să-l stropești cu mujdei”.
Eu atunci, cu disperare,
I-am pus iute-o întrebare:
„Dar desert nu mi-ai făcut?”
(„Hai c-am prins-o !”, am crezut)
Atunci ea, zâmbind sfios,
Mi-a răspuns pe loc: „Of course,
Cum, bărbate, să nu pot?
Ți-am făcut din crap...compot!”
001379
0