Paul Constantin

Trăiască învingătorii, Degeaba m-am enervat, Apariția erorii, De rușine… m-a salvat.

Am fost să-mi ia tensiunea, Ce-a crescut mare cu anii, Dar n-a reușit minunea, El „distrat”… a luat doar banii.

Þara e-nghețată tun, Am în frigider… doar gheață, Și-acum Boc inoportun, Chiar și leafa îmi îngheață.

Când vezi cât de bine este, Și ce „bună” ne e starea, Greve, peste tot proteste, Îți vine să chemi… salvarea.

Când necazul îl doboară, Sau faptele nu-i convin, În beciul casei coboară, Căutând salvarea-n vin.

Criza bântuie într-una, Sărăcind a noastre case, Salvarea ne e doar una: Să iasă la loto… șase.

Cu fiece zi trecută, Guvernul condus de Boc, Ne afundă în derută. Ce vreți… e și el „boboc”.

- Vreau pensie alimentară. - Dar abia te-am cunoscut. - Am rămas gravidă-aseară, Și nu am timp de pierdut.

Am strâns cureaua cât se poate, Am scos tot ce aveam în priză, Economie fac la toate, Numai la criză … nu am \"criză\".

Domnul ne-a făcut surpriza, Că prea trăiam în „confort”. Ne-a trimis în lume criza, Ca și… „cireașă pe tort”.

Pentru a scăpa de criză, Poporul cel mai integru, A fost luat în antrepriză, Vor munci cu toți… „la negru”

Sexul slab e „boala” lor, O spun chiar în gura mare, Numai că femeilor, Le place doar sexul… „tare”.

N-avem gaze, avem „Gaza”, Criză e pe-ntreg pământul, Pe leu n-ai cum să pui baza, Prin pungi ne șuieră vântul.

Jură că e „fată mare” Și o face cu temei, Că am primit confirmare, Chiar de la...amantul ei.

De tânăr Doru-a citit mult, Chiar până la pensionare, Dar nu pot spune că-i un cult Fiindcă el… citea contoare.

Nu ne mai dau rușii gaze, De ce, mi-a zis mie Tolea: Sec, concis în două fraze. Au cam terminat fasolea.

Hoțul văzând ce e în casă, Și cum trăia de „azi pe mâine”, Din milă a lăsat pe masă, Vreo câțiva lei, să ia o pâine.

Căutând doar „domnișoare”, Prietenul meu Ion, A găsit o fată „mare”, Însă… cât un camion.

Dreapta, stânga, e aiurea, Pentru dânsul sunt la fel. Ce mai contează culoarea, Când e plin la portofel ?

Am dus în service mașina. Avea o roată dezumflată. Dar ei... mi-au „umflat” chenzina, Când au făcut nota de plată.

Idila lor a fost perfectă, El îi iubea chipul și anii, Iar ea fiind foarte corectă, La el aprecia.. doar banii.