Paul Constantin

Hoțului de-i stai aproape, Ești complice și-i păcat. Dar dacă-l ajuți să scape, Te numești… bun avocat

Librarul speriat de moarte, Văzând blonda domnișoară, Că privea atent o carte: - Cred că… e taifun afară.

- Copilă, are prea mulți ani, Îi spun părinții într-un glas, - Da, însă „înoată”- n bani, Și să se-nece nu îl las.

Tricolorii noștri bravi, Protejații lui Pițurcă, La fotbal nu sunt grozavi, Însă știu… barbut și țurcă.

De când Boc îl „antrenează”, La „săritul peste mese”, La păianjeni închiriază Locul intim dintre fese.

Fiindcă la supt este hapsân, I-au adus doică”dotată” Băiatul folosește-un sân, Tatăl… pe-amândoi odată.

Poartă după el o scară, Șapte scânduri, pe doi popi, Să poată ieși afară, Când de prost… mai dă în gropi.

A mers acum o săptămână, Pătruns de-un sentiment profund, Să ceară a iubitei mână. Dar a primit... picioare-n fund.

Când văd factura la bloc, Simt cum inima mă lasă, Cu lumina la un loc, Îmi cumpăr încă o casă.

De când am început să scriu, Mă recomand „epigramist”, Dar „înțepații” mă descriu, Un prăpădit de… „terorist”.

- Avem șampon numai \"de ouă\". - Iau unul, de marfă să te scap, Ba uite, am să iau chiar două, Dar eu… cu ce mă spăl pe cap ?

A spus că o „să vorbește”, Ea să nu mai stea în „stresuri”, Fiindcă Băse cât trăiește, Va avea numai... „succesuri”.

Fata punând pruncu-n prag: - Uite-acum sunteți și buni, Și de ăsta, nu vi-i drag, Aduc altu-n nouă luni.

La noi dacă furi un ac, Superi procurorul. Dar dolari de furi un sac, Îți dă chiar onorul.

Dacă ai în față-un \"stop\", Iar culoarea lui e roșul, Ce scrii tu, nu intră-n top, Destinația e… „coșul”.